Treceți la conținutul principal

Into the wild ( Movie and book )




Zilele astea am urmărit un film, în sfârşit am timp să mă uit la filme şi răbdare necesară, pe nume "Into the wild". M-a impresionat foarte tare, mai ales din cauza faptului că a fost inspirat din viaţa reală şi chiar m-a pus pe gînduri sau mi-a ridicat anumite semne de intrebare, daaarr să vă arăt mai întâi despre ce este vorba că să nu mai staţi să daţi CLICK CLICK CLICK să vedeţi ce şi cum.
În principiu treaba stă cam aşa: băiatul, cu o gandire nu tocmai comună, a terminat o facultate iar acum vrea să ia totul de la zero departe de ipocrizie, bogăţie, care odata cu ea nu aduce altceva decât probleme peste probleme şi intrun final toţi ajung să afişeze în restaurant zâmbetul fals, mereu acelaşi. Bani? Nici vorbă. Nu despre o condiţie socială mai bună este vorba, ci despre una spirituală..mentală.

" After graduating from Emory University, top student and athlete Christopher McCandless abandons his possessions, gives his entire $24,000 savings account to charity and hitchhikes to Alaska to live in the wilderness. Along the way, Christopher encounters a series of characters that shape his life. "   Vezi mai mult aici






Acum... ceea ce mă intreb eu este: de ce noi gasim toate fericile noastre NUMAI în bani? De ce numai cu ajutorul lor noi ne simţim împliniţi şi uităm să ne bucurăm de fiecare rază de soare pe timp de iarnă, când întradevăr simţi de nevoia să te dezgheţi sub soarele cu dinţi, uităm să descoperim lumea aşa cum este ea şi să convieţuim în armonie. Da, este adevărat şi că în vremurile astea trebuie să ne agăţăm din ce în ce mai mult de BAN pentru că altfel nu ai cum să rezişti aici cănd toţi aleargă să fure cât mai mult, însa, cred că toate astea sunt văzute de undeva şi cineva ne pedepseşte, mai nou, cu aceste inundaţii. Aberez sau nu... contraziceţi-mă.

Ce grad de nebunie sau luciditate trebuie să ai pentru a face ceea ce a făcut personajul nostru, Chris McCandles, intrepretat de Emil Hirsch?

Personal, cred că asemenea faptă o faci numai la acel impuls, fără a mai sta pe gânduri, pur şi simplu laşi totul şi pleci. Nu cred că este ceva la care să te gandeşti cu 2 ani inainte, să planifici fiecare pas şi data exactă la care îţi vei lăsa familia şi toată viaţa în urmă, pentru a te naşte din nou.


Bogat eşti cu adevărat atunci când deschizi ochii şi OBSERVI, nu doar vezi, totul din jurul tău. Soşeaua, pietrele, deşertul, oamenii, caracterele şi animalele. Chiar dacă nu luăm lumea la pas putem schimba ceva la noi şi în locul în care ne aflăm punându-ne mai multe întrebări şi încercând să ne gasim răspunsuri, dar nu prin calea cea mai uşoară şi comodă, adică prin cea a banilor ci prin sufletul şi mintea noastră.


Comentarii

  1. aaah, asta chiar nu l am vazut

    cum ti s a parut "remember meeeeee"???
    p mine chiar m a traumatizat:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Inca nu m-am uitat la el, l-am luat dar am mai stat sa scriu aici pe blog si apoi m-a luat somnul. Astazi o sa ma uit si o sa te anunt :D

    RăspundețiȘtergere
  3. cineva spunea ca oamenii nu se mai uita la cer...este trist,tu ai pleca in lume? ai pleca undeva in salbaticie?eu as pleca dar nu singur :P,banii,banii,banii,din pacate traim in lumea asta care ii condusa de hartiile astea jegoase,daca vrei sa te simti bine ai nevoie de un 50 de lei ca altfel nu poti...din pacate,am ajuns niste minti intunecate,ne facem singuri ganduri negre,am uitat sa zambim,sa iubim,sa fim liberi,sa fim noi...din cauza lor,a banilor

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…