Treceți la conținutul principal

"Pe cai de lemn iar să ne rotim"

Hello, hello. Nu prea m-am mai ocupat de blog, dar iată că vin cu o povestioară nouă astăzi, pe timp de ninsoare, vreme urâtă fără culoare pentru a vă mai colora puţin sufletele şi să vă încălziţi în timp ce citiţi cu o cană de cafea, ceai sau cioco caldă :).   

În această după-amiază, în timp ce mă întorceam acasă de la şcoală am avut parte de ceva care m-a pus pe gânduri şi mi-a dat o oarecare nostalgie combinată cu amintiri care au trezit anumite sentimente.
Mergând pe străduţele încărcate de un imens ALB, cu muzica mea-n urechi fiind convinsă că absolut nimic nu-mi mai poate distrage atenţia şi concentrarea asupra versurilor melodiei 2pac-changes, observ 3 fetiţe drăgălaşe care aveau undeva între 6-8 ani, toate îmfofolite bine cu gecuţele lor roz, mănuşele şi toate accesoriile potrivite pentru vremea asta şi pentru o joacă în zăpadă. Acum probabil vă gândiţi de ce am rămaş aşa uimită de ele. Pentru că se întreceau în "cel mai frumos omuleţ de zăpadă", în grădiniţa lor din faţa blocului. Acel Om de Zăpadă care este lucrat de mâinile copiilor tranformându-se într-un om adevărat cu sentimente şi haine, dar cu ochii din cărbuni şi nas de morcov şi care din păcate trăieşte prea puţin, însă se bucură de fiecare moment de iubire pură din partea celor micuţi.

Aceste fetiţe mi-au amintit de mine când eram şi eu puţin mai mică, decât sunt acum, şi mergeam iarna cu naşii mei, pe care îi iubesc şi mă iubesc, cu săniuţa pe "derdeluşurile" Pajurei, săniuţa fiind singura maşină pe care mi-o doream şi o deţineam pe vremea aceea bucurându-mă de ea la fiecare moment ivit!

Încep să cred că zăpada în Bucureşti este o fericire doar pentru copii şi copilăria lor.

Totuşi, fiecare îşi are scopul său, aşa că, probabil şi această "tăcere a culorilor" înseamnă ceva pentru viitor.

"Niciun fulg de zăpadă din avalanşă nu se simte vinovat." -  Stanislaw Jerzy Lec -     

Comentarii

  1. La cum ninge afară cred că fetiţele s-au transformat în oameni de zăpadă... :D

    RăspundețiȘtergere
  2. @machiaveliq: Nu mai aveau mult :)) dar erau simpatice răău:D


    @KirstDay: :D Facem omuleţi de zăpadă??

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...