Am inceput un fel de aventura pe contul meu de instagram, unde postez ce mananac in ultima perioada, insa nu ce mananc este interesant, ci faptul ca imi numar caloriile. Am tot incercat sa slabesc si nu neaparat din cauza presiunii sociale (care vrei, nu vrei, tot o resimti putin), insa pentru ca imi doream sa imi recapat energia si increderea in mine. Spoiler alert: am recapatat-o, cat de cat! Nu reuseam cu nicio dieta, chiar daca mancam mai putin, indiferent ca mergeam la sala, parca mai rau ma ingrasam si ultima data va spuneam ca am tot auzit in jurul meu ca multi au slabit cu postul intermitent sau fasting-ul. Pentru mine nu a functionat. Cineva ma intreba ca de ce am renuntat si atunci nu am apucat sa detaliez foarte bine, insa motivele sunt urmatoarele: - ma frustam foarte rau pentru ca nu puteam sa mananc cand mi-era foame, trebuia sa astept pana la ora 13. Am ales intervalul 13-21, pentru ca eu merg seara la sala si daca nu mancam nimic dupa sala, pana a doua zi, lesinam...

 1 februarie, nimic mai frumos sa ies din casa. Este ironic cum pe timpul pandemiei voiam sa ies cat mai mult si acum cand trebuie sa merg la birou, trebuie sa-mi fac curaj cu 2 zile inainte. Nu inteleg de ce. Poate obisnuinta sa lucrez din cadrul casutei mele, sa fumez cand vreau, fara sa stau in frig (pentru ca fumez iqos), sa nu fiu tintuita la un birou pana la ora 18, POATE. Si cum mergeam eu asa frumos pe Calea Victoriei, admiram cerul super frumos, caci azi a iesit soarele, dar tot MEGA frig este, ma gandeam. Da, wow, gandesc. Ma gandeam ca inca se mai practica treaba asta ca cel mai bun anagajat este cel care: - vine des la birou (mai nou) - nu intarzie - nu sta mult in pauza - se face ca isi face de treaba ca sa fie vazut cat mai mult la birou Acestea observ ca si acum mai sunt criterii in baza carora uneori chiar se acorda si premii. Si nu vorbesc din "auzite", ci din "vazute", iar dupa 2 ani in care productivitatea a fost destul de ridicata in multe compan...

  Acum cateva zile am implinit 31 de ani, pe 17 ianuarie si ieri, pe 22 ianuarie a fost ziua mamei mele, care a implinit 61 de ani. Nu am stiut ce cadou sa imi ofer si sa ii ofer asadar am inceput mai intai cu cadoul pentru ziua mea. Am evadat 3 zile din Bucuresti in unul din orasele mele preferate: Brasov. Acolo am avut parte de cea mai interesanta experienta intr-un muzeu ( Muzeul amintirilor din Comunism ), unde am facut multe poze si filmulete, pe care as vrea sa vi le arat mai in detaliu intr-un vlog sau articol, inca ma decid si poate ma sfatuiti si voi. Apoi, am pornit intr-o aventura pe Tampa , insa, fara sa ne dam seama, am ales traseul cel mai greu. Desi merg la sala, am zis de multe ori pe parcursul traseului ca o sa alunec de o sa-mi rup dintii pe acolo si din concediu o sa intru intr-un alt concediul dar unul medical. N-a fost cazul! Cand am ajuns sus, a meritat! Priveliste superba si un aer parca prea curat de respirat. Apoi, in Bucuresti, a urmat partea interesanta. ...

  Stau asa cu SAP-ul deschis in fata, imi vad de treaba mea, dar parca nu pot. Imi tot vin in minte toate postarile si toate articolele de genul: "An nou, noi rezolutii! Slabeste 20 de kg in 2 luni!" "Anul asta o sa arati mai bine!", "Acesta este anul in care vei slabi!", "Incepem de luni sa slabim!". Ba, baieti, gata. Sustineti sus si tare ca fiecare este resposabil pentru corpul sau, ca noi nu judecam si nu punem presiune, dar eu, care toata viata am oscilat, ba grasuta, ba mai putin grasuta si tot asa, simt presiune. Acum probabil o puneti intrebarea: "Da' de ce? Nu-ti place de tine? Trebuie sa te placi asa cum esti!" Ba da, imi place de mine, insa ca orice fata de pe lumea asta, cand vad atatea articole, incep sa-mi pun intrebari. Ma, oare trebuie sa slabesc alea 20 de kg? Oare anul asta chiar o sa fiu slaba? Si cum spuneam si in articolul acesta , noi, "propietarii" corpului nostru, decidem cum ne simtitm bine, nu cu...

Dupa ce am fost la sala, am trecut azi si sa fac ultimele cumparaturi pentru de-ale casei si cadouri. Am fost intr-un centru comercial, unde speram, ca daca e mai de cartier si mai mic, sa fie mai liniste, insa nu a fost asa. Cu toate astea m-am bucurat. M-am bucurat sa vad oameni mari si ditamai jucariile de plus la brat, sa vad cum stau oamenii la coada pentru impachetarea cadourilor sau se uita de o tinuta noua in care sa-si viziteze rudele. Cu toate ca nu am reusit sa stau la coada imensa din H&M, am vazut ca lumea inca mai tine cont de Craciun. Si asta ma bucura. Ma bucur ca am trecut cu bine si peste anul acesta din care mai avem doar cateva zile. Ma sperie ca in mai putin de o luna va pleca 30-ul din viata mea si 31 vine in forta. Ma bucur ca ii am langa mine pe toti cei dragi. Ma sperie ca a mai trecut un an atat de repede, dar Ma bucur ca am planuri noi pentru mine si pentru viitorul meu. Nu stiu ce ma asteapta si poate asta ma sperie, dar Ma bucur ca o sa ma pot avent...

  N-am fost niciodata slaba si nici nu cred ca voi fi. Intotdeauna am avut fluctuatii in greutate, la un moment dat eram foarte complexata din cauza acestui motiv, insa putin mai tarziu am inteles. Am inteles ca este mi-e corpul si trebuie sa mi-l accept si ca nu e nevoie sa ma compar cu nimeni. Oricum, desi se sustine ca nu mai suntem asa bombardati de falsitate pe retetele de socializare, nu am ajuns inca acolo si sunt foarte putine conturi unde se posteaza cu adevarat ceva REAL. O sa va zic intr-un alt articol si ce conturi urmaresc, unde fetele posteaza poze reale, cu celulita, cu depresii, cu zile bune, cu absolut TOT. Una peste alta, desi mi-am acceptat corpul, am simtit totusi ca ceva nu e ok, iar ideea de baza este sa te simti bine in pielea oricum. Oricum vrei tu, este decizia TA cum iti place de tine si nimeni nu are dreptul sa te judece. De cand am inceput sa simt asta, nu am vrut sa imi chinui organismul cu alte diete drastice, pentru ca am tinut infinite diete si am zi...

  Stiu ca inca e vara si probabil umblati prin lumea larga in concediu, dar cu siguranta aveti si o seara de relaxare in care nu stiti ce sa mai butonati pe platformele de filme sau la TV. Tocmai de aceea, va mai spun ce am vazut eu in ultimele zile. Pentru cei pasionati de muzica si festivale am urmatoarele doua recomandari: 1. Trainwreck: Woodstock '99 Probabil multi care ati auzit de acest festival aveti imaginea unui eveniment zen, unde toata lumea se iubeste si se imparte dragoste si pace in stanga si in dreapta. Documentarul acesta va va arata ce s-a intamplat cu adevarat in '99. 2. FYRE: The greatest party that never happened Aici o sa vedeti ce inseamna sa promovezi un festival intr-o lumina mult mai buna sau prea exagerata si sa iti doresti sa faci mai mult decat poti. Intr-un final adevarul iese la suprafata si oamenii nu vor fi tocmai multumiti. Cea de-a treia recomandare este un documentar pentru pasionatii de sport, in special de basket. Eu crescand cu basket-ul si...