Acum mai bine de 5 ani, intram pentru prima data la o clasa de cycling.
Habar un aveam ce sa fac, dar aveam sa o intalnesc pe Gabriela Bucur, omul care
mi-a insuflat si mi-a hranit aceasta pasiune pana in prezent (cu mici absente,
caci nu intotdeauna imi corelez programul de munca cu programul de sala).
Astazi, Gabriela este o inspiratie nu doar pentru mine, ci pentru sute de
oameni care ii trec pragul la clasele de Cycling si BodyPump (si nu numai) de
la World Class. A avut curajul sa lase in spate un job de birou pentru a-si
urma vocatia, iar universul nu se opreste la sport.
De la curse de biciclete outdoor, la migala hainelor crosetate manual si
pana la dinamica unui curs de voiceover pentru reclame, Gabriela ne arata ca
poti fi absolut tot ce iti doresti sa fii.
Va las in compania unui interviu sincer si plin de motivatie.
-
Gabriela,
povestea ta incepe intr-un punct in care multi oameni se blocheaza: job stabil
la birou. Care a fost acel moment de « declic » in care ai realizat
ca ecranul calculatorului trebuie inlocuit definitiv cu sala de sport ?
-
Gabi :
buna întrebare 😆
Lucram la un birou , clasic, 8 ore. Mama se ducea
la un centru de recuperare, in zona, unde aveau și clase de aerobic. Genul ala
de „Jane Fonda” 😆😆😆
Si am zis, hai sa ma duc si eu, asa, sa ma misc
puțin. Nu am petrecut mult pe acolo. Stiu doar ca ma asezam langa instructor.
Si cumva m-a impulsionat sa fac un curs de instructor de aerobic. Zis si facut.
Am cautat cea mai buna scoala de instructori de aerobic. Facut cursul, luat
examenul... Stat pe bara 2 ani..... Fusesem la o auditie, bineinteles, neavand
experienta, m-a facut doamna cu ou si cu otet, de am stat si am plans o ora pe
o banca in parc .
Am lasat sa treaca timpul, si cu putin noroc,
cineva mi-a dat o sansa. Si ii multumesc si in ziua de azi. Si de aici,
explozia.
Mi-am dat seama ca pot sa imi dau demisia si sa traiesc
din asta.... Pana la pandemie 🤣🤣
Tranzitia de la un program fix de birou la viata
de antrenor de World Class vine cu multa libertate, dar si cu multa disciplina.
Ce a fost cel mai greu de gestionat in aceasta schimbare de ritm ?
Gabi : da, libertate. In prima luna am dormit non-stop 😊) eu de fel sunt o persoana foarte matinala. Nu
imi place sa intarzii , ci sa ajung mai devreme, sa am timp sa „respir”... ceea
ce in ultima perioada nu se intampla cand era vorba de birou 😊))
A trebuit sa ma mobilizez putin si sa plec din casa mai „devreme” spre
sala. Nu mi-a luat mult timp. Acum chiar sunt cu jumatate de ora, daca nu chiar
o ora, in sala, inainte de inceperea claselor 😊
Predai doua clase extrem de intense (I should
know! ) si iubite: Cycling si BodyPump. De ce tocmai aceasta comibinatie ?
Ce iti ofera energia pe bicicleta comparativ cu greutatile in BodyPump?
Gabi: cu cycling UL am inceput. A fost portita mea de intrare in lumea
asta, prima data la cateva sali de
cartier, iar mai apoi in World Class. Prima data la o clasa de cycling am fost
la Ciprian Nita, care , stim bine, canta. Mi-a placut atat de mult, desi nu ma
imaginam vreodata ca voi putea pedala in sala, incat m-am inscris imediat la
cursul de cycling si bam! Body Pump..... Imi place sa ridic greutati, dar imi
plac si clasele de grup, si ce poate fi mai usor si decat sa ridici greutati pe
muzica? Capeti multa rezistenta si anduranta musculara, ceea ce ajuta foarte
mult si in ciclism. Eu cred ca cele 2 clase se completeaza perfect, in ciclism.
Pe mine m-a ajutat foarte mult BP la ciclism, chiar daca se lucreaza cu
greutati mici sau medii, High Reps!
In plus, suferinta dispare repede 😆
Ca antrenor, un livrezi doar un antrenament, ci si
o stare de spirit. Cum reusesti in zilele in care poate tu insati esti obosita,
sa intri in sala si sa transmiti acea energie molipsitoare membrilor ?
Gabi : in primul rand fac ce imi place! Da, am momente cand abia reusesc
sa ma dau jos din pat. Dar mi-am luat un angajament atunci cand m-am hotarat sa
fac asta. Oricat de obosita as fi, in timp ce imi pregatesc echipamentul,
sistemul audio, pentru inceperea clasei, va primesc si ne salutam, inspir,
expir, dau drumul la muzica si se face un click acolo la creieras, si ma
activez. Practic, in momentul in care intru in sala, toata oboseala o las la
usa. Multi dintre voi veniti pentru o doza de energie, reincarcare, relaxare,
deconectare. Eu sunt acolo pentru voi. Sunt recunoscatoare pentru ca ati venit si
plecati si voi, cred, cu o alta stare de spirit dupa clase.
Pe langa orele de cycling de la World Class, esti
pasionata si de cursele de bicicleta in aer liber. Cum se simte diferenta
dintre a pedala pe loc, ghidand o clasa, si adrenalina unei competitii reale,
unde esti tu impotriva traseului?
Gabi: pfaaaa. Doamne ce intrebare 😆 apai la cycling e ușor!!! Avem
aer condiționat, bicicleta nu pleaca nicaieri, muzica te tine pe ritm.... Mai radem,
mai glumim.... Viata!
Ca instructor de cycling, trebuie sa fii iti dozezi efortul astfel incat sa
poti vorbi, sa poti motiva participantii, sa tii si ritmul muzicii, si energia
grupului. Am o satisfactie mare cand va vad progresand, cand de fiecare data
iesiti putin mai mult din zona voastra de confort.
La curse, emotiile incep dimineața 🤣🤣 ar fi multe de spus.
Parca aud si acum "3, 2, 1....START". Nu stii cum sa iesi din
marea ingramadeala care se creaza la start, sa nu iei pe careva cu roata, sa nu
se rupa lantul, sa nu cada careva in fata ta... Pana ajungi sa fii tu cu tine si
natura (asta la MTB) , Tu, copacul, gropile, eventual si ursii. Simti viteza,
terenul, vantul, virajele, urcarile, coborarile, vremea. Adrenalina vine din
faptul ca fiecare decizie conteaza: cat de tare fortezi, cand accelerezi, cand
te alimentezi, cum gestionezi oboseala. Plus bicicleta de afara are elemente de
incertitudine. O cursa reala implica si solicitari diferite: controlul
bicicletei, adaptarea la suprafata traseului, reactii rapide la ceea ce se
intampla in jur. Mental, este o intens, captivant. Este o provocare personala,
adrenalina pura.
Sunt doua moduri diferite de a trai aceeasi pasiune pentru ciclism.
Care a fost cea mai memorabila sau provocatoare
cursa de bicicleta la care ai participat pana acum si ce ai invatat despre tine
in acele momente critice?
Gabi: fiecare cursa are provocarile ei. Ani la rand, am participat cam la
aceleasi competitii. Si de fiecare data mi-am dorit sa ies putin mai bine la
timp. Uneori am reusit, alteori, vremea, problemele tehnice sau corpul, au spus
nu.
Anul asta, de exemplu, pentru ca particip doar la cursele de sosea, ca si
sportiv legitimat, am anumite competitii de sosea, din calendarul FRC, ceea ce
este cu totul nou pentru mine. Pana la data asta, cea mai provocatoare cursa a
fost cea de la Turul Dobrogei, 1-3 mai 2026. 3 zile, 4 etape. In prima zi, am
avut 2 probe: 1 de contratimp dimineata (14 km), iar una de semifond, mai bine
zis, 66 km, dupa amiaza. Si urmatoarele 2 zile, alte 2 probe. Toate zilele
astea a trebuit sa stiu cum sa imi dozez efortul, sa ma odihnesc, astfel incat
sa le duc cu brio pana la capat. Nu ca nu as face clase in fiecare zi, dar la
concurs trebuie sa dai tot, dar sa mai scoti si a doua zi acelasi „tot”.
Asadar, la fiecare cursa invat ceva nou despre mine 😊 si sper la final de an, sa fie cel mai bun an, si
tot asa...
Exista adesea stereotipuri legate de clasele de
grup (de exemplu, ca BodyPump e doar pentru femei sau ca Cycling-ul e prea greu
pentru incepatori). Cum darami aceste mituri cani iti intra oameni noi in sala?
Gabi: a da, BP doar pentru femei? Nu am auzit asta 😆 intr-adevar,
mai multe doamne si domnisoare vin la clasele de BP. E greu sa ii prinzi pe
domni. Mai degraba ii vezi in sala de forta, pentru ca e mai usor sa mergi in
ritmul tau, decat să faci ceva cardio cu greutăți. Dar BP este pentru toata lumea!
Cycling UL este pentru toata lumea. Intr-adevar, multi se tem daca vad la
descrierea unui profil scris "advanced", sau trag cu coada ochiului
pe geam, si vad ceva foarte intens, desi inauntru nu este mereu asa 😊. Este foarte important sa ajungi pana in sala, sa
spui instructorului ca esti pentru prima data, asta in cazul in care nu
intreaba el primul, si vei vedea in timpul clasei ca reusesti sa duci o ora
intreaga fara probleme pana la final. La
cycling nu te obliga nimeni sa te ridici in picioare ca restul clasei, sau sa
pui toata rezistenta.
Important este sa incerci orice clasa. Cine stie, s-ar putea sa iti placa,
sa ti se para chiar usoara si sa mai vii si altadata. Ai fi surprins!
Care a fost cel mai frumos compliment sau feedback
primit de la un membru care a inceput sa vina la clasele tale de cand ai facut
tranzitia la World Class ?
Gabi : la cycling: „misto
muzica” 😊)) „multumesc! Ma bucur sa aud!” 😊)
Cred ca cel mai frumos compliment este constanta pe care o aveti la clasele
mele <3
Zic eu ca am creat o echipa frumoasa la fiecare clasa in parte. Pentru ca
multi veniti nu doar pentru profilul clasei, ci si pentru instructor. Si asta
cred ca spune tot.
Ai un « ritual” anume inainte de a lua
startul intr-o cursa importanta (o anumite melodie, un tip de incalzire, un
gand anume)?
Gabi: incep cu cateva zile inainte. Evit efortul prea intens. La inceput
eram haos total. Dar cu timpul, am inceput sa am putin mai multa grija cu
efortul, cu odihna, mancarea.
Acum, daca stiu ca este o cursa foarte grea, incerc sa imi iau liber cu o
seara inainte. Am grija de piciorusele mele, am grija sa dorm, sa mananc, sa ma
trezesc devreme, sa meditez. Mai multe nu pot spune 😊 gandul, sa termin safe! Asta este cel mai
important la finalul cursei.
Gabi: Acum vreo 12 ani, ieșisem dintr-o
relație, și cum cred că marea majoritate dintre noi face asta, m-am “refugiat”
in alergare.... O tura , 2, 3, in stadion, in IOR, până am prins gustul și am
ajuns la concursuri. Nu multe, dar suficiente cat sa îmi dau seama că nu e de
mine și că genunchii mei nu pot duce.... Nu știu cum, dar mă izolasem cumva.
M-a luat mama de mână și a zis: “hai sa îți cumperi bicicleta!” Avusesem eu o
rabla care mă mai scotea pe străzi, dar momentul acela a fost “decisiv”. Zis și
făcut. Luat primul MTB “adevărat” și am plecat.... Nu după puțin timp, a apărut
și cursiera. Și am jonglat cu ele. Dar cel mai mult m-am îndrăgostit de MTB, de
coclauri, de peisajele muntoase, unde ești doar tu, copacii, vaile, ursu... 
De ce MTB?
Gabi: M-am dat la MTB, 8 ani. Ani in care am fost singura sau cu prieteni langa
mine. Dar de multe ori singura. Mă uitam in jurul meu și mi-ar fi plăcut să fac
parte dintr-o echipa, pentru că îi vedeam la zonele de finish si era fain sa
fie cineva constant alaturi de tine, chiar daca eu sunt genul mai
“singuratică”. Uneori chiar ai nevoie de puțin ajutor după atâția km , și ore
pedalate. SI in
timp mă tot gândeam cum ar fi și să particip la campionatul national de șosea
sau Mtb. Însă în toți acești ani, nu am fost cooptata, dar nici eu nu m-am dus
cu tupeu sa mă bag in seama.... In 2025, la un concurs de șosea din București,
cineva mi-a văzut bicicleta, apoi m-a văzut pe podium, moment în care, foarte
hotărât omul, mi-a și propus să mă duc la el în echipa, neavând habar unul
despre celălalt. Echipa lui fiind pe șosea, mi-a luat vreo 2 luni până m-am
decis sa accept 
eu fiind o diva pretențioasă 
Practic,
am luat-o de la 0. Un nou inceput, un nou vis, o noua țintă. Anul asta este o
mare provocare pentru mine, ca sportiv licentiat și aștept cu interes fiecare
concurs în parte, pentru ca unul din vise sa devină realitate
Dupa atata dinamica si efort fizic, vii acasa si
alegi o activitate care cere maximum de rabdare si liniste: crosetatul de
haine. Este aceasta forma ta de meditatie? Cum a aparut aceasta pasiune?
Gabi: 😊 se poate spune forma de „meditatie”, da 😊)
Mai.... cica din generala, cand unii dintre noi faceam „lucru manual” 😊)
Tot in perioada aia ma lua mama cu ea la serviciu, fiind confectionera,
stateam prin atelier, si stiu ca sefa ma invata sa fac mileuri 😊)
Toate astea s-au legat. Incepusem sa imi fac fulare, stiu ca ii facusem si
tatalui o vesta... imi facusem un pulovar, si putin cate putin, cineva m-a
impulsionat sa ma apuc mai serios de pasiunea asta.
Asa mult imi place, chiar daca le fac doar sa fie, incat dimineata nu plec
la sala pana nu imi beau cafeaua si nu lucrez un rand. Iar seara, rar se
intampla sa adorm fara sa lucrez. Si ce crezi? Dorm cu lucrul la cap 😊) in general stiu ca se punea cartea sub perna, sa
fii mai „destept” la examene 😊) eu pun croseta 😊)
Cat timp iti ia, in medie, sa finalizez o piesa
vestimentara complexa si unde iti gasesti inspiratie pentru modele si
culori ?
Gabi : wow! Daaaa. Cel mai mult am lucrat la o patura, de vreo 2 m,
firul fiind de dimensiunea unui fir de ata, pus in 3. Nu stiu daca va puteti
imagina asa ceva 😊) nu stiu cat mi-a luat, dar a fost mult!
Depinde foarte mult si dimensiunea firului, dar si nr. ustensilei folosite. Deasemena,
conteaza si felul persoanei pentru care lucrez. Stii vorba aceea cu „fudulia”
sau „ciufotenia”?! Este adevarata 😊
Am inceput si a doua patura, acelasi tipar, dar pe care am abandonat-o
intr-o cutie... acum vreo 2 ani. Va trebui sa o iau de la capat 😊
Pentru ca poate fi piesa foarte complexa, dar firul gros, croseta/andreaua
potrivita, si se poate finaliza foarte repede.
Ca si modele, imi mai arunc cate un ochi prin vitrine (cand ma duc spre
sala, pentru ca nu sunt pasionata de shopping, mai bine zis doar shopping de
fire si andrele si crosete . am un dulap plin cu fire de toate culorile si
dimensiunile si inca mai comand😊)) sau pe Pinterest. Culori... daca imi
place ceva pe moment... asta pentru ce fac pentru stoc. Altfel, ce doreste
clientul. Daca pot realiza, cu mare drag!
Ah, dar stii partea cu pictatul pe tenisi? 😊)
Ai trecut recent si in zona de voiceover pentru
reclame. Cum ai descoperit ca ai acest talent si in ce masura te ajuta
experienta de antrenor (unde iti folosesti intens vocea pentru a motiva
oamenii) in cabina de inregistrare ?
Gabi : da, vorbesc mult la microfon la sala 😊) uneori mai si tip 😊)
In timpul unei clase de cycling, unde mai avem si pauze de respiro, cu
vocea mea „suava” am facut o gluma si mi s-a spus ca am un timbru de reclame 😊)
Eu am o voce preferata, la radio 😊
imi place sa il ascult pe Alex Grecu in timp ce conduc. Are dictie perfecta,
voce clasa, ma calmeaza. Curand, nu stiu cum s-a aprins luminita, si pentru ca
stiu ca am nevoie sa imi modelez putin vocea si la clase, ma gandeam ca mi-ar
placea sa fac un curs de dictie si mi-ar placea sa imi aud vocea la radio.
Asa am gasit cursul de dictie, dar din multele ramuri, primul care avea sa
aibe loc, era cel de voiceover de reclame. Asa ca m-am inscris. Si e doar prima
parte din ceea ce urmeaza.
Voi stiti ca de multe ori nu articulam clar consoanele si vocalele? Nu vi
se intampla? Avem obiceiul de a nu pronunta clar , de a „inghiti” sunete,
litere.
A fost o mare provocare sa invat sa deschid gura larg, sa vorbesc cum se
spune „cu toti dintii”, sa adaptez vocea in functie de cerintele textului, sa
vorbesc lent, nu cum fac uneori la clase, repede, sa am timp sa si corectez si
sa spun si ce miscare urmeaza 😊)
Acum vocea mea este inregistrata in Magazia de voci. Cui ii place, nu are
decat sa ma contacteze si sa semnam un contract de colaborare 😊)
La clase conteaza foarte mult si cum vorbesti, ce ton ai, in ce moment al
muzicii, in ce moment al intensitatii. Uneori e mai bine sa taci, alteori,
trebuie sa ridici putin tonul, sa motivezi pana la final. Stiam toate astea,
insa acum, le aplic putin mai bine. App, trebuie sa mai vii sa auzi 😊
Daca ar fi sa creezi o reclama (voiceover) pentru
propriul tau stil de viata, care ar fi sloganul cu care ai incepe ?
Gabi : Nu astepta sa te simti puternic. Fa primul pas! Misca-te, iar
puterea va veni!
Care este urmatoarea abilitate sau pasiune complet
noua pe care vrei sa o explorezi? Simti ca ai prins gustul testarii de lucruri
noi ?
Gabi : mie tot timpul mi-a placut sa descopar ceva nou pentru mine. Uite,
acum ca ti-am raspuns la acest interviu, tastand la calculator, tu stii ca mie
imi place foarte mult sa tastez, „ca la carte”, precum stenodactilografele de
pe vremuri? Pentru ca am facut scoala postliceala pentru asa ceva, si atat de
mult mi-a placut, incat as putea sta ore, zile intregi facand asta.
Imi doresc in viata asta sa fac cursul de hairstylist, pentru ca este
pasiunea vietii mele, visul neimplinit pentru ca tata considera la momentul
acela, ca nu este o meserie banoasa. Dar va veni si momentul acela.
Poate voi conduce masini de raliuri... cine stie... pentru ca spam 😊)
Sau, cine stie ce mai visez noaptea (daca am timp in cele 4-5 ore de somn)
si a doua zi ma vezi ca hopa... 😊)
Niciodata sa nu spui niciodata, ca nu stii ce iti aduce ziua de maine 😊
Pentru cititorii blogului devinaesteiza.eu care simt ca s-au blocat intr-o
rutina (fie ea de birou sau de viata) si se tem sa isi urmeze pasiunile, ce
sfat ai de la inaltimea experientei tale ?
O viata avem! Scurta si.. .. Hai sa
o traim frumos, indeplinindu-ne visele! S-ar putea sa va placa!
Multi credem ca cei care isi urmeaza pasiunile au avut curaj de la început
sau un plan foarte bine pus la punct. In realitate, de cele mai multe ori au
avut doar disponibilitatea de a incerca. Rutina poate fi confortabila, dar
uneori devine o cusca invizibila in care ramanem pentru ca ne este teama de
esec, de schimbare sau de ce vor spune ceilalti.
Progresul vine din pasi mici, facuti constant. Dacă exista o pasiune pe
care o amani de mult timp, nu este nevoie sa iti schimbi viata într-o singura
zi. Incepe cu o ora pe saptamana dedicata ei, pasiunii, prin a urma un curs,
prin a cunoaște oameni din acel domeniu sau pur si simplu prin a face primul
lucru concret care te apropie de ea.
Cel mai mare risc este sa nu incerci niciodata si sa ramai cu intrebarea: „Cum
ar fi fost daca?”
Comentarii
Trimiteți un comentariu