Treceți la conținutul principal

Avem figuri de sushi pe buzunar de parizer pane




 Tocmai am văzut o postare pe un grup de pe facebook, care sinceră să fiu, mie mi-a plăcut și chiar am zâmbit într-un mod frumos, la modul: "Ia uite, bă, oamenii se iubesc și se simt bine, atât.".

Ca să vă dau puțin context, era o poză, pe care nu o s-o adaug în acest articol, pentru că nu cred că ar fi ok să o "fur" de acolo și mai ales să postez doi oameni pe care nu îi cunosc, fiindcă nu asta e important.


În această imagine era un cuplu, undeva afară, cel mai probabil într-un parc și erau așezați pe o băncuță din piatră, iar în fața lor, pe masa din piatră aveau "de-ale gurii", nu mi-am dat seama exact ce anume, cert este că mâncau și se uitau la un film, pe laptop cu o sticlă de suc lângă ei.

Nimic mai frumos, mai ales că din ce mi-am dat seama era vară afară, lângă ei era și un lac, părea a fi o seară super simpatică pentru cei doi.


Cel care a postat poza chiar a încercat să evidențieze faptul că a vrut să surprindă cât de ușor este să fii fericit. Și, da, sunt total de acord.


Ei bine, ce m-a scos pe mine din stare, au fost comentariile. Am acest obicei, când văd o postare care probabil mi-a atras atenția cu ceva, intru să văd și ce s-a comentat. Aici au început oamenii, cum că au rămas fară bani pentru că așa e când iți iei iPhone, ajungi să mănânci parizer, alții se luau de cum era îmbrăcat el, alții mai "deștepți" că de ce a pus poza că nu e politically correct. Apoi a fost dezbătută și sticla de suc. Au studiat "analiștii facebook-ului" că acolo era de fapt alt capac și nu este suc, ci sigur acolo e vin și că, vai, urmează o seară nebună pentru cei doi.

Așa și?!

Băăăă!

De când am început să fim așa răutăcioși și să nu mai apreciem lumea? Să nu ne mai bucurăm pentru alții? De când am început să comentăm despre absolut orice, fară că macar să știm puțin din subiectul respectiv?


Nu ne putem opri nici măcar o secunda să gândim noi pentru noi și să ne dam seama că poate ce urmează să scoatem pe gura este zero barat. Nu ne oprim să fim fericiți și nu ne dam seama când suntem fericiți. Suntem într-o continuă căutare de mai mult, mai bine, că știm noi că sigur o să fim și mai fericiți și dacă suntem într-o căutare continuă sigur o să descoperim din nou America.


În momentul de față, vă zic sincer, nu mi-aș dori nimic mai mult decât să fie cald afară și să împart o felie de parizer cu cineva pe o bancă în parc sau un sandwich cu salam săsesc sau mâncare gătita pusă într-o caserolă, adusă de acasă și să pornim un serial/film pe laptop, eventual Friends (pentru că atât de obsedată sunt de serialul acela :))) ). Pentru că asta înseamnă să fii fericit, cel puțin așa consider eu. Să nu îți mai pese de ce se întâmplă în jurul tău, să nu cauți în mod constant să fii mai fericit, pentru că ți se pare ție că în momentul ăla nu ești, să apreciezi orice se întâmplă și să fii prezent în viața ta.


Și în închidere vreau să vă spun că viață este simplă, dar și noi suntem proști. :)) Este o glumă și poate că ar fi ok să nu dați cu "hate".



P.S. Sâmbătă spre duminică trecem la ora de vară. Ah, și vă las mai jos un mix de la Tomorrowland Winter 2024 cu Netsky și Andromedik.


Hugs de la distanță!








litera.ro f64.ro

Comentarii

  1. Adevărat. Uitasem de atmosfera aia de Facebook. Ce bine ca am plecat la timp.

    David, din anticamera.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...