Treceți la conținutul principal

Si va bucurati!




Dupa ce am fost la sala, am trecut azi si sa fac ultimele cumparaturi pentru de-ale casei si cadouri. Am fost intr-un centru comercial, unde speram, ca daca e mai de cartier si mai mic, sa fie mai liniste, insa nu a fost asa.


Cu toate astea m-am bucurat.


M-am bucurat sa vad oameni mari si ditamai jucariile de plus la brat, sa vad cum stau oamenii la coada pentru impachetarea cadourilor sau se uita de o tinuta noua in care sa-si viziteze rudele. Cu toate ca nu am reusit sa stau la coada imensa din H&M, am vazut ca lumea inca mai tine cont de Craciun. Si asta ma bucura.


Ma bucur ca am trecut cu bine si peste anul acesta din care mai avem doar cateva zile.

Ma sperie ca in mai putin de o luna va pleca 30-ul din viata mea si 31 vine in forta.

Ma bucur ca ii am langa mine pe toti cei dragi.

Ma sperie ca a mai trecut un an atat de repede, dar

Ma bucur ca am planuri noi pentru mine si pentru viitorul meu.

Nu stiu ce ma asteapta si poate asta ma sperie, dar

Ma bucur ca o sa ma pot aventura in anul ce vine cu inima deschisa, pregatita sa imi creez propria fericire.



Dupa toate astea, vreau sa va bucurati, sa fiti sinceri cu voi si sa parasiti 2022 cu inima deschisa si sa intrati in 2023 cu zambetul pe buze. Nu o sa fie totul roz, dar aveti rabdare cu voi, fiti puternici in felul vostru si incercati sa creati cat mai multe amintiri si cat mai multe momente in care sa radeti pana va dor falcile. Orice va veni spre voi, bun sau rau, invatati, Invatati si crestesti pe zi ce trece. Mai puneti cate o caramida la realizarile voastre oricat de mici sau MARI ar fi. Tot ce scriu aici, planific sa aplic si eu odata cu voi.


Zambiti si sa va umpleti sufletele de armonie si frumos!


Sarbatori fericite!


Hugs de la distanta!




drmax.ro/ pensulemachiaj.ro somproduct.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...