Treceți la conținutul principal

Cum m-a schimbat anul pandemic?




 A trecut un an de când stăm în casa. Câteodată puțin în casă, câteodată prin plimbări, câteodată chiar majoritatea timpului DOAR în casă. A trecut un an de când s-a schimbat cu totul viață mea și a tuturor. A trecut un an de când a trebuit să ne regândim stilul de viață, în așa fel încât să nu ne lăsăm afectați foarte mult de pandemie și să încercam pe cât de mult posibil să ne protejăm și să rămânem sănătoși. 


Un an pandemic în care nu m-am gândit că o să mă afecteze sau că se vă schimba în totalitate ceva, însă am zis că dacă tot am conștientizat că au intervenit modificări în viața mea, poate că ar fi bine să îmi fac și curaj să vorbesc despre asta. 


Ce s-a întâmplat mai exact?


În primul rând: mi-am luat inima în dinți și am realizat vlogul DeVinaEsteIza. Mă gândeam de ceva timp să pornesc și pe calea asta video, însă nu am avut tupeu, iar primul lockdown, din cauza Sars Cov2, mi-a dat de gândit și am început să filmez. Sper să meargă toată treaba asta într-o direcție bună. Vă las aici canalul, în caz că nu ați apucat să aruncați un ochi.


Apoi, am trecut prin niște stări foarte dubioase, de tristețe, pentru că îmi lipsea să fac mișcare, având în vedere că erau închise și sălile de fitness. În primă fază, am cumpărat un stepper, apoi am început să alerg, deși cred că am mai spus asta în articolele despre fitness, că nu îmi place să alerg nici pe banda la sala. Am început să alerg în parc, cât timp au fost deschise, apoi prin cartier, pentru că s-au închis și parcurile. Aici vreau să adaug că orice formă de mișcare este bună și pe lângă faptul că te ajuta să iți menții fizicul antrenat, iți antrenează și psihicul, să rămână sănătos. Având în vedere că lucram de acasă, îmi luam pauza de masă și ieșeam la alergat. Așa cum știam și puteam eu, ținând cont că nu cochetasem niciodată cu ideea de a alerga în aer liber. Am trecut peste bariera de a-mi fi rușine, îmi puneam căștile și încercam să alerg zilnic 5 km. Când nu alergam, făceam exerciții în casă, 1 ora pe zi.




Restricțiile s-au ridicat ușor-ușor și totul părea mult mai relaxat în creierul meu. Am fost plecată și în Grecia, m-am plimbat și prin țară, la munte și la mare, iar lumea părea mai fericită, că parcă eram mai liberi, dar ceva în comportamentul meu tot se schimbase, chiar dacă aveam mai multă libertate. 



Pandemia m-a facut să evit să iau contact cu multe persoane, am început să folosesc foarte mult dezinfectant (pentru că pe mâini mă spălam și înainte foarte des, așa m-a învățat mama), am început să folosesc mai mai mult cardul decât banii cash și am învățat să fiu mai rapidă când mergeam la cumpărături, să nu petrec foarte mult timp în magazine, tocmai din aceeași idee. Să nu stau foarte mult pe lângă alte persoane necunoscute. Iar dacă înainte mergeam foarte mult cu transportul în comun, după ce s-au ridicat restricțiile și puteam ieși din casă, am început să folosesc mai mult mașina sau să merg pe jos, fără să mă urc în alte mijloace de transport. Aproape că uitasem să folosesc metroul. Ce? Cum se introduce cartela? Cât mai costă o cartelă?? La ce stație trebuie să cobor? Nu credeam că fac lucrurile astea din teamă, dar s-a instalat o formă ușoară de teama în creierul meu, sau poate de anxietate și o să vă spun imediat și cum am realizat că este posibil să fiu puțin anxioasă.


De curând, am ieșit la plimbare în parc. Nu o făceam des înainte de pandemie, dar cum opțiunile sunt limitate acum, te bucuri de tot ceea ce poți (iar asta pot spune că este o lecție foarte bună). Era o zi frumoasă de weekend, chiar călduroasă, așa că, oamenii s-au mobilizat să iasă din case și s-au îndreptat către parc. Dacă ar fi fost orice altă zi în care pandemia nu era "în floare", jur că nu m-ar fi deranjat, însă în mintea mea s-a produs ceva. Anxietate, cel mai probabil. Vedeam valuri de persoane și nu știam cum să ies de acolo mai repede pentru că simțeam că mă sufoc. Nu mi s-a întâmplat niciodată să vreau să ies din mulțime fără un motiv bun și pe lângă faptul că voiam să ies din mulțime, eram și șocată de sentimentul nou care mă încerca. Nu îmi venea să cred că trec prin asta tocmai eu, care îmi plăcea să stau la concerte, la evenimente, full de persoane străine, aproape lipită de oameni pe care nu îi cunoșteam. 


Toate astea mă duc cu gândul la următoarea întrebare: 


Oricât de dor îmi este de un festival sau de o petrecere, stau și mă gândesc serios dacă aș putea să merg și dacă aș rezista, în situația în care, ipotetic vorbind, anul acesta am putea merge la un eveniment mai mare?




Pentru că deja știți că nu îmi place să lungesc articolele, dacă vreți pot reveni cu mai multe confesiuni în partea a doua a acestui articol, în privința schimbărilor mele care s-au produc în anul pandemic.


Rămâneți sănătoși și vă îmbrățișez de la distanță!


Dacă vreți să mă susțineți, o puteți face pe Patreon, iar pe lângă asta, puteți să vedeți ce mai postez pe:

Facebook

Instagram

YouTube


sursa foto: Pinterest


drmax.ro/ pentruanimale.ro 4pet.ro

Comentarii

  1. Te înțeleg, Iza! În Franța s-a băgat al treilea val de carantină la domiciliu și e nasol tare, mai ales că începuse să se încălzească. Noroc de mine că acum stau undeva într-un loc mai izolat și cu spațiu mult in jur și am cum sa ies fără să risc ceva și sa mă bucur de outdoor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of! Sper doar sa se termine odata nebunia asta... Mai ales ca vine vara. Ai grija de tine! Te pup!

      Ștergere
  2. Pandemia a avut efect asupra tuturor și ne-a modificat comportamentul, în cel mai bun caz.
    Cred că este necesar să avem grijă, să luăm măsuri, să acționăm astfel încât să ne protejăm și să ne ajutăm cât putem.
    Ai grijă de tine! Hugs!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

 Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!        Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.  Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.        În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care accep

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe. Nu înțelegeam pe atunci ce e de făcut și de ce trebuie să te trezești așa devreme, în loc să te trezești, să te îmbraci și să pleci, după

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lamentezi, ci să-ți ții psihicul sănătos. Ca să nu mai vorbim de fizic. Acela vine la pachet cu o