Treceți la conținutul principal

Guest-post cu Emil Calinescu: Cele 3 mari greseli pe care le poate face un consumator de pizza

 




Cele 3 mari greseli pe care le poate face un consumator de pizza





Consumator de pizza este un termen vag, stiu asta. Nu am zis fan, nu am zis specialist. Am preferat cuvantul acela neutru, care include atat specialistii si fanii, cat si consumatorii ocazionali. Oricine se duce din cand in cand la o pizza ori o comanda acasa intra in aceasta categorie.

Eu sunt consumator de pizza. Din cand in cand simt nevoia sa mananc asa ceva. Imi amintesc ca n-am mai mancat de mult timp, asa ca ma strofoc sa mananc o pizza. Sa consum aceasta minunata inventie italieneasca, al doilea cel mai misto preparat culinar italienesc dupa paste.

Nu vreau sa ma dau specialist, caci nu sunt, insa vreau sa scot in evidenta 3 greseli pe care multi consumatori de pizza le fac. Trei greseli majore, pe care eu le scot in evidenta chiar si prietenilor cu care sunt la masa (in cazul erorilor gramaticale avem termenul de “nazi grammar”; in cazul pizzei ar trebui sa vorbim despre un fascist si nu de un nazist, nu?). Acestea sunt:






Sa consumi pizza intr-un local ce NU este specializat pe asa ceva



Exista pizzerii si exista restaurante italienesti unde pizza este foarte buna. Acestea sunt specializate pe pizza. Exista, insa, localuri care doar vand pizza printre altele, localuri unde este pur si simplu o greseala, aproape o jignire, sa consume se pizza. Enumar cateva, fara sa am pretentia ca ar fi toate:

  • Terasele specializate pe evenimente, unde pizza este la loc de cinste pentru simplul fapt ca, in viziunea lor, este cel mai rapid de facut si merge cel mai bine cu berea in exces (ceea ce, in sine, nu e chiar neadevarat, cu mici amendamente).

  • Localuri care au sute de preparate pe meniu, adica cele care scriu mare la intrare Bucatarie internationala. Adica un fel de restaurant-shaorma, care nu vinde chiar shaorma, desi nu e chiar exclusa din meniu.

  • Localuri ieftine, din zone studentesti, unde singura calitate a mancarii este ca-i ieftina.

  • Localuri in care, pe langa alte preparate, se afla si 2-3 sortimente de pizza. Acestea sunt grupate in categoria Si altele. Intalnim situatia asta cu precadere in cazul restaurantelor romanesti, insa mi s-au semnalat si cazuri de restaurante cu specific international, care au si pizza in meniu. In cazul unora, cele turcesti, acest lucru este justificat, este pizza turceasca (pida), unii spun ca ea ar fi pizza originala, insa exista restaurante turcesti care profitand de aceasta pida vand si pizze normale, clasice. Daca intrebi patronii acestor restaurante de ce au asa ceva in meniu, acestia iti vor spune ca atunci cand vin grupuri mari de persoane, sigur se va gasi cineva care sa-si doreasca o pizza clasica si nu ceva exotic. Conservatori culinari, asa le zic eu. As putea sa le spun incuiati, dar zic sa nu-I jignesc pentru ca in mod evident chiar cunosc cativa.

  • Localuri aflate in zone turistice, al caror unic scop este sa dea de mancare turistilor flamanzi: multe localuri de pe plaja, multe localuri aflate in vecinatatea castelelor, multe localuri aflate langa telecabine… Apropo, una dintre cele mai proaste pizze mancate vreodata a fost undeva langa Castelul Bran.

Sa ignori specificul acelei pizzerii



Pizzeriile nu sunt toate la fel, exista o nisare si printre ele, indiferent ca vorbim despre pizzeriile fizice ori despre cele exclusiv pe comanda.

Cele mai intalnite pizzerii non-italienesti din Romania sunt cele americane, marea majoritate fiind branduri internationale cunoscute. In cazul acestora, este absurd sa ceri Quattro Formaggi si sa ai pretentia sa aiba acelasi gust ca la o pizzerie italieneasca. Acolo ceri pizza americana, cu gust de gratar, de pui ori de vita, si nu pizza italieneasca. Tot aici pot repeta exemplul pidei turcesti: daca e restaurant turcesc si scrie mare ca au pida turceasca, de ce tu vrei sa incerci pizza italieneasca facuta de turci? Adica ok, incerci, inteleg asta, dar apoi nu e bine sa te plangi ca nu a fost buna. Trebuia sa te astepti din start la asta.

Ca regula generala, eu ma orientez spre sortimentele speciale de pizza. Eu ma informez inainte, aflu cam pe ce pizza este specializat un local.



Sa pui sos rosu peste sos alb (sau invers)



Aceasta prostie poate fi facuta in cazul multor preparate, insa in cazul pizzei este cel mai des intalnita. E drept, este cumva si incurajata de restaurante. In foarte putine restaurante iti spune chelnerul ca la pizza ta NU se potriveste acel sos. Tot respectul pentru cele in care esti avertizat. In sens contrar, sunt localuri care NU au de vanzare extra-sos alb. Iti iei pizza cu sos de smantana, insa daca ti se pare prea seaca, daca vrei sa mai adaugi, nu ai nicio optiune. Macar inca o ceasca de smantana, daca nu-s in stare sa ofere un alt sos.

Ca fapt divers, 90% dintre pizze sunt cu sos rosu. Exista celebra quattro formaggi, care NU are sos rosu, fara sa aiba sos alb (desi cunoscatorii stiu ca la aia chiar merge un sos alb, eu o mananc deseori cu sos de usturoi), insa in afara de ea foarte putine sortimente au asa ceva. Ceea ce, sa ne intelegem, este gresit, insa cumva este explicabil: publicul asta cere, localurile se muleaza pe ce se cere.

Sa inchei cu o gluma: un rus spune ca-n tara lui esti impuscat daca amesteci votca cu orice altceva (chiar si cu suc de rosii); un irlandez iti va spune ca in irlanda, pe vremuri, erai impuscat daca puneai chiar si gheata in whiskey, acum esti doar aruncat din local; italienii, insa, sunt mai pasnici: ei te aranjeaza doar daca pui ketchup peste pizza cu sos alb. Pe vremuri te impuscau daca adaugai ketchup pe orice pizza (fuckin’ american). Acum au inceput sa-l tolerize, insa doar peste sortimentele cu sos rosu. Eu zic ca trebuie sa-I ascultam.

Ma rog, sa-i ascultati, caci eu oricum o fac.




In final de tot trebuie sa ma si prezint: Emil Calinescu sunt, blogger si consumator de pizza (in ce ordine vreti voi). Detin un blog de teatru, unul de film, unul de carte, unul de fotbal si, logic, unul de mancare. In total sunt 11, cat o echipa de fotbal, insa pe restul trebuie sa le descoperiti singuri. 11 este, dupa unii, numarul optim de sortimente de pizza pe care ar trebui sa-l aiba un local care se respecta. Ce depaseste 15 inseamna comercialitate si nu calitate. Poate d-aia nici io n-am depasit acest numar la bloguri. Sau, ma rog, asa-mi place mie sa ma laud 😊)


sursa foto: Pinterest/ Facebook Emil Calinescu




carturesti.ro f64.ro provident.ro

Comentarii

  1. Nu m-as fi gandit sa numesc acestea greseli, dar pe Emil il cred pe cuvant. E un guru al mancarii si al restaurantelor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Amuzant Emil. Dar are destulă dreptate. Eu am văzut, citit, aflat, că de fapt pizza la mama ei nici nu se mănâncă cu sos, ketchup deasupra. M-am dezobisnuit să o mănânc așa. În schimb, când facem noi, întindem un strat subțire de pastă de roșii cu condimente pe aluat și apoi punem ingredientele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Culmea e ca multi te incurajeaza sa pui ketchup sau sos: fie te intreaba, ca sa te taxeze in plus, fie pun pe masa ostentativ tubul de ketchup.

      Ștergere
  3. Felicitari pentru 11 bloguri, eu cu unul uneori nu ma descurc:) dar sunt novice.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

 Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!        Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.  Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.        În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care accep

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lamentezi, ci să-ți ții psihicul sănătos. Ca să nu mai vorbim de fizic. Acela vine la pachet cu o

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe. Nu înțelegeam pe atunci ce e de făcut și de ce trebuie să te trezești așa devreme, în loc să te trezești, să te îmbraci și să pleci, după