Treceți la conținutul principal

Am fost absenta.



Am avut o perioada in care efectiv m-am blocat.

Un episod al vietii mele pe care nu l-as repeta, insa, cu siguranta, am avut foarte multe lucruri de invatat. Unele experiente pot spune ca au ajutat si la maturizarea mea, desi poate nu mi-as fi dorit, fiindca inauntrul sufletului meu sunt inca un copil care-si doreste sa se uite la T.V. cu bolul de cereale in brate.

Am fost blocata in nonsalanta si nepasare, am lasat blog-ul deoparte si tot ceea ce ma facea sa ma simt bine, relaxata sau eliberata. Am facut totul ca un robot si nu m-am pus pe primul loc. Poate ca sunt randuri mult prea personale, insa asta este adevarul.

Cum am trecut peste?

Nici eu nu stiu.

Stiu doar ca-mi doresc sa evoluez in privinta blog-ului, vreau sa invat cat mai multe lucruri noi si sa imi aduc multi prieteni pe langa mine, pasionati de acelasi lucru.
Vreau sa vizitez blog-urile voastre mai des si sa comentez mai mult, sa fiu mai prezenta si sa ma bucur de randurile voastre, oameni minunati. Vreau sa invat sa editez video-uri sa pot inainte cu proiectul de vlog.

Imi pare rau pentru absenta, dar poate ca mi-a facut bine si m-a trezit la realitate.

Va imbratisez!




vivre.ro
melimeloparis.ro

Comentarii

  1. Cu toții avem astfel de zile, important este că ai trecut peste.
    Mult succes în tot ceea ce ți-ai propus! ��

    RăspundețiȘtergere
  2. Te imbratisez! Avem nevoie de aceste momente pentru a evolua!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici eu nu sunt prea prezenta pe blog. Îmi doresc ca unele lucruri să se întâmple în realitate, dar realitatea e dură deocamdată. Am multe idei și chestii de făcut, dar când e să mă apuc de treabă efectiv, nu mă motivez deloc. Mă bucur că ai regăsit optimismul și sa continui cu bloggingul fiindcă îmi face plăcere să te citesc. Te pup
    La mulți ani! ��

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...