Treceți la conținutul principal

Mos Craciun incepe sa isi pregateasca desaga



Oficial mai avem cateva zile, saptamani, cum vreti voi sa le spuneti si am incheiat si acest an. Mie, una, imi vine sa zic: "WTF was that?".

A trecut destul de repede si am trecut prin multe situatii, am depasit cateva probleme, m-am plimbat cat am putut de mult, atat de mult incat aproape mi-am exasperat colegii cu telefoanele date pe la cazari, sa intreb daca au ceva liber in weekend si daca accepta vouchere de vacanta :)).

A fost un an bun, nu o sa ma plang, un an in care am invatat multe si mi-am intarit personalitatea.

Acum, in alta ordine de idei, vreau sa ma leg de faptul ca in Decembrie, toata lumea este mai buna. Motiv pentru care, corporatia la care lucrez s-a organizat in asa fel, incat ne-au dat oportunitatea sa ajutam niste copii care au nevoi putin mai speciale fata de noi si cu aceasta ocazie se desfasoara campania Shoebox. Asta inseamna ca trebuie sa facem cadou tot ceea ce poate incapea intr-o cutie de pantofi, cu siguranta ati auzit de acest concept. Initial am crezut ca vom cumpara noi ce vom crede de cuviinta ca va ajuta copii la care vor ajunge cadourile.

Anul acesta copii i-au cerut direct lui Mos Craciun ce-si doresc iar dorinta a fost exprimata traditional printr-o scrisoare care i-a fost expediata direct la Polul Nord :P si noi, ca niste elfi cuminti, il ajutam pe Mosu'.

Acum, poate ca sunt eu de moda veche, dar vreau sa va intreb si pe voi. Voi ce ii cereati Mosului cand aveati pana in 15 ani?

Haideti sa va spun ce au cerut unii copii, pentru ca eu una am ramas socata:
- tableta
-smartphone si nu orice fel de smartphone, ci acela cu marul muscat pe el
-parfum de firma
-ceas de firma
-adidasi de firma
-tricouri de firma si firma specificata, bineinteles
-geci de piele (mai exact, o geaca de piele galbena)
si lista poate continua, insa exemplele acestea mi-au fost cele mai la indemna. In companie suntem in jur de 1000 de persoane, nu spun ca s-au inscris toti, insa poate ca 500 tot suntem si daca as sta sa intreb asa, aleatoriu, as mai veni si cu alte exemple la fel de bune ca cele de mai sus.

Mai, oameni buni, noi vrem sa ajutam, sunteti constienti de asta, da?! Insa cand auzim cerintele la care poate nici noi nu visam, acum stam si ne intrebam, noi astia de muncim zi de zi pentru banii pe care ii avem, oare cand scrii o scrisoare lui Mos Craciun, o persoana matura nu ofera, asa, niste indicatii? Sau poate mai bine de atat, sa citeasca scrisoare respectiva, inainte de a o trimite?

Cand eram mica, tin minte ca atunci cand ii scriam Mosului, ziceam cu voce tare cam ce imi doresc. Acum daca primeam fix ce imi doream, nu mai stiu exact sa va spun, dar nu cred ca nici macar nu indrazneam sa cer ceva extraordinar. In prezent, la aproape 28 de ani fara o luna si jumatate, cand sunt intrebata ce as vrea sa primesc de la Mosu' raspund cu: ore de somn si sanatate!

Va doresc caldura in suflet si zambete sincere pe fata!

Hugs!


melimeloparis.ro

Comentarii

  1. Mi se pare foarte tare ideea de a dărui, nai ales unor copii nu prea fericiți :(

    Am observat că oamenii, în general, cer cadouri imense și scumpe pentru a le umple golul...
    Nu sunt rea spunând asta, ci este o realitate.

    Iar când vine vorba de copii, vor și ei să fie în trend cu restul copiilor :( e greu să vezi cum părinții îi învață la așa ceva pe unii, iar apoi sunt văzuți prost cei care nu au.
    Este vina părinților aici, dar îi afectează pe toți.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...