Treceți la conținutul principal

Mos Craciun incepe sa isi pregateasca desaga



Oficial mai avem cateva zile, saptamani, cum vreti voi sa le spuneti si am incheiat si acest an. Mie, una, imi vine sa zic: "WTF was that?".

A trecut destul de repede si am trecut prin multe situatii, am depasit cateva probleme, m-am plimbat cat am putut de mult, atat de mult incat aproape mi-am exasperat colegii cu telefoanele date pe la cazari, sa intreb daca au ceva liber in weekend si daca accepta vouchere de vacanta :)).

A fost un an bun, nu o sa ma plang, un an in care am invatat multe si mi-am intarit personalitatea.

Acum, in alta ordine de idei, vreau sa ma leg de faptul ca in Decembrie, toata lumea este mai buna. Motiv pentru care, corporatia la care lucrez s-a organizat in asa fel, incat ne-au dat oportunitatea sa ajutam niste copii care au nevoi putin mai speciale fata de noi si cu aceasta ocazie se desfasoara campania Shoebox. Asta inseamna ca trebuie sa facem cadou tot ceea ce poate incapea intr-o cutie de pantofi, cu siguranta ati auzit de acest concept. Initial am crezut ca vom cumpara noi ce vom crede de cuviinta ca va ajuta copii la care vor ajunge cadourile.

Anul acesta copii i-au cerut direct lui Mos Craciun ce-si doresc iar dorinta a fost exprimata traditional printr-o scrisoare care i-a fost expediata direct la Polul Nord :P si noi, ca niste elfi cuminti, il ajutam pe Mosu'.

Acum, poate ca sunt eu de moda veche, dar vreau sa va intreb si pe voi. Voi ce ii cereati Mosului cand aveati pana in 15 ani?

Haideti sa va spun ce au cerut unii copii, pentru ca eu una am ramas socata:
- tableta
-smartphone si nu orice fel de smartphone, ci acela cu marul muscat pe el
-parfum de firma
-ceas de firma
-adidasi de firma
-tricouri de firma si firma specificata, bineinteles
-geci de piele (mai exact, o geaca de piele galbena)
si lista poate continua, insa exemplele acestea mi-au fost cele mai la indemna. In companie suntem in jur de 1000 de persoane, nu spun ca s-au inscris toti, insa poate ca 500 tot suntem si daca as sta sa intreb asa, aleatoriu, as mai veni si cu alte exemple la fel de bune ca cele de mai sus.

Mai, oameni buni, noi vrem sa ajutam, sunteti constienti de asta, da?! Insa cand auzim cerintele la care poate nici noi nu visam, acum stam si ne intrebam, noi astia de muncim zi de zi pentru banii pe care ii avem, oare cand scrii o scrisoare lui Mos Craciun, o persoana matura nu ofera, asa, niste indicatii? Sau poate mai bine de atat, sa citeasca scrisoare respectiva, inainte de a o trimite?

Cand eram mica, tin minte ca atunci cand ii scriam Mosului, ziceam cu voce tare cam ce imi doresc. Acum daca primeam fix ce imi doream, nu mai stiu exact sa va spun, dar nu cred ca nici macar nu indrazneam sa cer ceva extraordinar. In prezent, la aproape 28 de ani fara o luna si jumatate, cand sunt intrebata ce as vrea sa primesc de la Mosu' raspund cu: ore de somn si sanatate!

Va doresc caldura in suflet si zambete sincere pe fata!

Hugs!


melimeloparis.ro

Comentarii

  1. Mi se pare foarte tare ideea de a dărui, nai ales unor copii nu prea fericiți :(

    Am observat că oamenii, în general, cer cadouri imense și scumpe pentru a le umple golul...
    Nu sunt rea spunând asta, ci este o realitate.

    Iar când vine vorba de copii, vor și ei să fie în trend cu restul copiilor :( e greu să vezi cum părinții îi învață la așa ceva pe unii, iar apoi sunt văzuți prost cei care nu au.
    Este vina părinților aici, dar îi afectează pe toți.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

La povesti cu Alexandra, fondatoarea conceptului SheZen / pictura intuitiva

Totul a inceput dintr-o “prostie” de a mea, sa spun asa. Dornica fiind sa imi dezvolt blog-ul cat mai mult, am tot dat add pe facebook unor persoane pe care nu le cunosc, in ideea ca le voi da invitatie catre pagina mea de blog si asa vor accesa si blog-ul. Intr-o seara am facut asta si am dat peste Alexandra Ioana Muscalu. Alexandra, care reprezeinta @SheZen. Foarte diplomata mi-a trimis mesaj privat si m-a intrebat daca o cunosc, i-am raspuns ca nu si care a fost intentia mea cu acel Add de pe Facebook. Mi-a cerut link-ul catre pagina si blog si i s-au parut interesante, asa ca, ne-am imprietenit. Mai departe, i-a venit si o idee, ca un fel de colaboare si asa am ajuns ca eu sa ii iau interviul pe care urmeaza sa il cititi. 
Am intrat pe website-ul ei sa vad despe ce este vorba, ca sa putem continua colaboarare. Am ramas surprinsa. Surprinsa de faptul  ca am dat peste munca unei persoane care este un om cald si o femeie foarte pasionata de ceea ce face, iar eu una ador oamenii care is…