Treceți la conținutul principal

De ce am stat 5 ore în trafic?



Fiecare ieșire, fie că este în oraș, fie că este în afara orașului o iau ca pe o aventură, o experiență nouă și ceva de învățat.
 
 
 
 Weekend-ul care a trecut, am sărbătorit ziua copilului printr-un drum la mare, unde îmi găsesc pacea și liniștea, unde toată energia negativă dispare și nisipul, apa și cerul albastru îmi oferă doar energii bune.
 
 
 
 Însă, până să ajungem pe plajă, mai este și drumul de luat în calcul și deși ai crede că fiind pe autostradă, mergi drept și aia e, ai ajuns, se pare că nu este așa.
 
 
 
 De ce? 
 
 
 
 Pentru că într-adevăr am mers ce am mers, pe drumul care încă nu a fost refăcut până la Fetești și cred că toată lumea care a pornit spre mare și a mers pe Autostradă până în Fetești, a observat că nu este tocmai lin că în orice țară civilizată. Trecând peste acest aspect, fiind ceva cu ce deja m-am obișnuit, observăm că după ce am trecut de porțiunea deja accidentată a autostrăzii, băgăm cu seamă că SE LUCREAZĂ. Da, de 1 iunie, când se anunțase o super vreme pentru mare, statul român a hotărât că este cazul să se lucreze la o porțiune de carosabil care era foarte bună, spre deosebire de primii 30 de km, să zic, când ieși din București. Așadar, dacă ei s-au gândit să intervină cu aceste lucrări, s-a îngustat și drumul, motiv pentru care se mergea pe o singură bandă. Am stat cam 30 de minute în aglomerație, nu chiar atât de mult, fiindcă, repet, era sâmbătă dimineața.
 
 
 
 Acum, a venit ziua de duminică, la fel de frumos afară și am zis că ar fi fost păcat să ratăm câteva ore de plajă. Am stat ce am stat până în jur de ora 16:00 și apoi am zis să pornim înapoi spre casă, să ne încadrăm și noi până în 19:00, ținând cont și că se lucra la drum.
 
 
 
 Ei bine...
 
 
 
 Planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, așa că, am mers noi ce am mers până când, ce credeți? Am ajuns la partea unde se circulă pe o singură bandă. Stiam, în jur de jumătate de oră era predestinată pentru a sta în coloană, însă nu am luat în considerare faptul că era duminică și că toți se intoarceau acasă. Cât credeți că am făcut în total până în București? Nici mai mult, nici mai puțin de 5 ore! Oamenii aceia "cinstiți" care o luau pe banda de urgență, cu siguranță au ajuns în vreo 4 ore, nu 4. Și toate astea de ce? Fiindcă au așezat niște mașini pentru repararea drumului pe carosabil, însă oamenii care să muncească lipseau cu desăvârșire.
 
 
 
 Acum, fiindcă am fost intrigată de situație, am căutat și eu să văd ce estimări au oamenii pentru când se vor termina lucrările și o să vă dau un citat, din care voi puteți înțelege ce vreți: "La fel ca și la alte proiecte care vizează rutele spre destinații turistice, vom încerca să afectăm cât mai puțin traficul în perioadele estivale. Pe de altă parte, nici nu vom putea să nu intervenim deloc în sezonul estival, pentru că sunt lucrări care trebuie să aibă o anumită continuitate."
 
 
 
 Din alt articol, am aflat că hotelierii amenință să între în grevă fiscală dacă nu vor finaliza până pe 15 iunie. 
 
 
 
 Punem un mic pariu? Termină sau nu? 
 
 
surse: http://www.bucurestifm.ro/2019/06/03/hotelierii-de-pe-litoral-ameninta-cu-greva-fiscala-daca-lucrarile-de-reparatii-pe-a2-nu-sunt-gata-pana-pe-15-iunie/
http://www.romania-actualitati.ro/lucrari_ample_pe_autostrada_soarelui_in_2019-126885

Comentarii

  1. Oh, la, la! Și tu ești relativ aproape de mare. Dar la noi, ăștia din provincie, înseamnă că e si mai nasol. Mai ales și fără acea bucată de autostradă. 😁

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...