Treceți la conținutul principal

De ce am stat 5 ore în trafic?



Fiecare ieșire, fie că este în oraș, fie că este în afara orașului o iau ca pe o aventură, o experiență nouă și ceva de învățat.
 
 
 
 Weekend-ul care a trecut, am sărbătorit ziua copilului printr-un drum la mare, unde îmi găsesc pacea și liniștea, unde toată energia negativă dispare și nisipul, apa și cerul albastru îmi oferă doar energii bune.
 
 
 
 Însă, până să ajungem pe plajă, mai este și drumul de luat în calcul și deși ai crede că fiind pe autostradă, mergi drept și aia e, ai ajuns, se pare că nu este așa.
 
 
 
 De ce? 
 
 
 
 Pentru că într-adevăr am mers ce am mers, pe drumul care încă nu a fost refăcut până la Fetești și cred că toată lumea care a pornit spre mare și a mers pe Autostradă până în Fetești, a observat că nu este tocmai lin că în orice țară civilizată. Trecând peste acest aspect, fiind ceva cu ce deja m-am obișnuit, observăm că după ce am trecut de porțiunea deja accidentată a autostrăzii, băgăm cu seamă că SE LUCREAZĂ. Da, de 1 iunie, când se anunțase o super vreme pentru mare, statul român a hotărât că este cazul să se lucreze la o porțiune de carosabil care era foarte bună, spre deosebire de primii 30 de km, să zic, când ieși din București. Așadar, dacă ei s-au gândit să intervină cu aceste lucrări, s-a îngustat și drumul, motiv pentru care se mergea pe o singură bandă. Am stat cam 30 de minute în aglomerație, nu chiar atât de mult, fiindcă, repet, era sâmbătă dimineața.
 
 
 
 Acum, a venit ziua de duminică, la fel de frumos afară și am zis că ar fi fost păcat să ratăm câteva ore de plajă. Am stat ce am stat până în jur de ora 16:00 și apoi am zis să pornim înapoi spre casă, să ne încadrăm și noi până în 19:00, ținând cont și că se lucra la drum.
 
 
 
 Ei bine...
 
 
 
 Planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, așa că, am mers noi ce am mers până când, ce credeți? Am ajuns la partea unde se circulă pe o singură bandă. Stiam, în jur de jumătate de oră era predestinată pentru a sta în coloană, însă nu am luat în considerare faptul că era duminică și că toți se intoarceau acasă. Cât credeți că am făcut în total până în București? Nici mai mult, nici mai puțin de 5 ore! Oamenii aceia "cinstiți" care o luau pe banda de urgență, cu siguranță au ajuns în vreo 4 ore, nu 4. Și toate astea de ce? Fiindcă au așezat niște mașini pentru repararea drumului pe carosabil, însă oamenii care să muncească lipseau cu desăvârșire.
 
 
 
 Acum, fiindcă am fost intrigată de situație, am căutat și eu să văd ce estimări au oamenii pentru când se vor termina lucrările și o să vă dau un citat, din care voi puteți înțelege ce vreți: "La fel ca și la alte proiecte care vizează rutele spre destinații turistice, vom încerca să afectăm cât mai puțin traficul în perioadele estivale. Pe de altă parte, nici nu vom putea să nu intervenim deloc în sezonul estival, pentru că sunt lucrări care trebuie să aibă o anumită continuitate."
 
 
 
 Din alt articol, am aflat că hotelierii amenință să între în grevă fiscală dacă nu vor finaliza până pe 15 iunie. 
 
 
 
 Punem un mic pariu? Termină sau nu? 
 
 
surse: http://www.bucurestifm.ro/2019/06/03/hotelierii-de-pe-litoral-ameninta-cu-greva-fiscala-daca-lucrarile-de-reparatii-pe-a2-nu-sunt-gata-pana-pe-15-iunie/
http://www.romania-actualitati.ro/lucrari_ample_pe_autostrada_soarelui_in_2019-126885

Comentarii

  1. Oh, la, la! Și tu ești relativ aproape de mare. Dar la noi, ăștia din provincie, înseamnă că e si mai nasol. Mai ales și fără acea bucată de autostradă. 😁

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…