Dramă vieții: ea îl place, el (ghici ce) nu!

De ceva timp nu am mai făcut nici un articol despre relații, sentimente și xoxo-uri de genul acesta. Scriu după cum simt și subiectele îmi vin fie pe moment, fie îmi trece vreo idee în cap, uit s-o notez și îmi mai aduc aminte destul de târziu despre ce am vrut să scriu, între timp deja epuizând o altă temă.
 
 
 
 Acum, de curând, mă tot roade ceva.
 
 
 
 Mai știți cum scriam prin 2015 cum fiecare avem nevoi diferite? Probabil că nu, dar uitați aici articolul. 

 În urmă cu câteva zile, purtam o discuție cu cineva, o fată, care se plângea că nu își găsește și ea un băiat de treabă. În primul rând: nu mai căuta - o să vina, când o să vină, când va fi momentul să întâlnești pe cineva, va fi de la sine, iar în al doilea rând: nu poți să știi niciodată din prima dacă este "de treabă sau nu". Acordă timp.

 Ceea ce m-a șocat pe mine cel mai tare, a fost când mi-a zis că este deja cu cineva și că este îndrăgostită nebunește de el, sunt împreună de 3 luni, însă nu este deloc fericită. CE?!?!! Aici a fost șocul meu: cum ești îndrăgostită, dar nu ești fericită???!! Apoi a venit și explicația (mai mult sau mai puțin logică, acum fiecare cu părerea lui/ei): a zis că ea simte că au multe lucruri în comun și că îl place foarte mult, din clipa în care l-a văzut, însă el nu dorește să comunice cu ea foarte mult, ea îi scrie și îi da cu "seen" , apoi îi mai răspunde peste 2-3 ore, fiindcă el e la muncă și este foarte focusat pe ceea ce face, iar pe ea o deranjează. În capul meu era -DE CE!?!?!? -, doar pentru că el își dorește să facă treabă bună la serviciu și rămâne concentrat? Pe lângă faptul că nu prea comunică, nici nu este dornic să petreacă timp împreună, iar din relatările ei, acum nu știu care este varianta lui, îi propunea să meargă împreună undeva la munte, să petreacă romantic, sau să iasă undeva, iar el refuza orice propunere, pe motiv că nu își poate permite o escapadă romantică. Fata este în continuare dezamăgită.

 Acum, eu câteodată când gândesc ceva, îmi este greu să mă abțin și o întreb: "De ce mai stai cu el?", iar fata îmi răspunde la fel: "Sunt foarte îndrăgostită de el și mie îmi place să mă îndrăgostesc nebunește". Bun, pot să înțeleg, până la un anumit nivel, însă, atunci când primești atâtea refuzuri, iar tu în continuare de agăți de nu știu ce speranță și tot spui că esti nefericită, acela este nivelul pe care nu pot să-l mai înțeleg.
 
 
 
 A fost făcut și un film bun pe tema asta: -He's just not that into you -. Din filmul asta o să învățați că dacă este să fie, băiatul te va căuta, te va bagă în seamă, iar atunci când nu vei fi pe aceeași lungime de undă cu el, vei simți, chiar dacă nu-ți dorești asta, dar vei simți. Atunci e cazul să te retragi frumos din "cursă" și să rămâi totuși cu zâmbetul pe buze, să vă lăsați loc de alte momente frumoase.
 
 Orice bărbat își dorește fericire, la fel ca orice femeie. Pentru ei probabil că este mult mai ușor, cred, aici bărbații mă pot contrazice sau nu, însă femeile-s complexe și câteodată nu știu ce vor. De exemplu eu pot să stau și 10 minute să îmi dau seamă ce fel de ciocolată neagră vreau: cu zmeură, cu afine, cu espresso, aaaaaaaaaa, nu știu?!?!? Pe când bărbații: văd prima ciocolată, e neagră, da, bun, o iau! Așa că, nu vor ca lucrurile să fie complicate, e ușor: fie te plac, fie nu. Atunci când nu te plac, probabil să după 2 ieșiri nu te vor mai căuta, așa că, da, ai înțeles bine mesajul. E timpul să pui  The End și nu To be continued. 
 
 
 
 Ușurați-vă viață și fiți fericiți! 
 
 
 
 Voi ați trecut prin drame de genul acesta? Cum ați depășit momentul?