Treceți la conținutul principal

Mașina voastră poate să zboare?



Suntem un popor tare nerăbdător și dornic de acțiune. 



 Ne place aventura de la prima oră a dimineții și cafeaua își face efectul mai devreme de termen, direct din mașină, în drum spre serviciu, când, în părerea mea, mai bine și-ar face efectul direct la birou. De ce zic asta?



 Hai să vă spun:



 în dimineața această am avut niște treburi dis de dimineață, adică în jur de ora 7, ceea ce pentru mine e muuuuuult prea dimineață. Am avut nevoie de mașină, așa că am mers s-o recuperez de pe unde o parcasem, pentru că la noi în Colentina, greu cu locurile, am și scris despre asta aici. Iau eu frumos mașina și pornesc în aventura de la 7 dimineața, puțin încă buimacă de somn, deși băusem o cafea, efectul încă nu ajunsese la creierul meu, dar totuși atentă la ce se întâmplă pe stradă, că vorba aia, când conduci cică așa ar trebui să fii. :))) Cum știți și voi, în București sunt anumite zile când vine mașina de gunoi și intră și pe toate străduțele, care par din ce în ce mai mici, din cauza mașinilor parcate. Ei bine, azi era ziua aceea. Am intrat pe străduță, când în față văd mașina de gunoi. Asta este, stau și aștept, că ce aș putea să fac mai bun? Să iau mașina pe sus și să încep să fug? No, no, no. Cum stăteam eu să aștept și ascultam și ceva muzică, dar nu foarte tare, că să aud în caz că vine vreo salvare ceva, deodată un sunet ajunge la urechile mele, iar din spate începe: : "TIIIIIIIIII-TIIIIIIIII-TIIIIIIIIIIIIIT!!!". Oamenii aceia aveau încă treabă, nu era că și cum ar fi lăsat mașina în mijlocul drumului și stăteau la o șuetă. Încă așteptăm... când iar se aude "TIIIII-TIIII-TIIITTT!!".

 Atunci m-a bufnit râsul. Cum putem fi atât de neînțelegători și grăbiți, în timp ce un alt om își face și el treaba la rândul lui? Dacă mă întrebați pe mine, dacă era așa pe fugă și voia că oamenii aceia să își termine mai repede muncă, trebuia să se dea jos din mașină, punea și el mână la treabă și gata așteptarea.



 Așa că, dragii mei, înțelegeți că toți vrem să ajungem undeva, mai devreme sau mai târziu o vom face și puțin înțelegere n-ar strica, în loc să vă lipiți mână cu super-glue pe claxon. Poate vrea și el să se mai relaxeze, nu să claxoneze atât. :) 



 Voi claxonați des? Dacă da, de ce? Dacă nu, cum vă abțineți? 



 Hugs!

Comentarii

  1. Câtă dreptate ai! Toată lumea trebuie să ajungă undeva, deci se poate spune că se grăbește, dar bunul simț și calmul ar trebui să primeze.

    RăspundețiȘtergere
  2. Majoritatea ne grabim sa ajungem in locuri care nu ne plac. Eu trebuie sa fiu la lucru la 7 cand sunt de dimineata si e un chin cand aud ceasul. Nu am masina. Nu stiu daca as claxona pe cineva probabil ca nu sau ar fi foarte rar pentru ca incerc sa ma pun in locul soferului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti claxona pentru a evita un accident sau cand chiar e necesar, dar nu sa stai tot timpul cu mana pe claxon :)).

      Ștergere
  3. Eu am renunțat la mașină tot din cauza asta. Prea multă aglomerație, prea multă oboseală, oameni grăbiți și nervoși. Fructific același timp petrecut în trafic cu transpodtul în comun scriind pe blog sau făcând resrarch. Și ca să-ți răspund la întrebare, mașina mea nu poate să zboare, dar știe să înoate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Suntem din ce in ce mai stresati si mai nervosi din pacate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am renuntat la claxon ca sa nu fiu tentata sa il folosesc!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Maaaare dreptate ai! Suntem atat de grabiti... oare, de ce?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…