Treceți la conținutul principal

În seara de Ajun



 Am lipsit și se pare că planul meu de a scrie cel puțin de două ori pe săptămână, a deviat puțin. Însă mă întorc de fiecare dată și insist să iasă ceva bun din blog-ul acesta, iar dacă nu, măcar va fi pasiunea mea cea mai mare. Să scriu aici ce poate uneori nu știu să exprim verbal. 
  
 Este seara de ajun și sunt convinsă că mulți dintre voi sunteți in toiul pregătirilor pentru Crăciun, împachetați cadouri, impoboditi brăduțul, faceți curățenie și rulați sarmalele. Este atât de frumos când este armonie și se adună toată familia. Cândva îmi doresc să mă văd la o masă mare cu toți cei dragi, să râdem și să ne amintim cele mai bune momente din viața noastră. 
  
 Să râdem și să fim buni, despre asta este vorba.  
  
 Cam despre asta vreau să vă vorbesc acum. 
  
 E necesar să fim buni tot timpul, nu doar o lună pe an sau două săptămâni sau două zile de Crăciun. Nu. Încercați să zâmbiți și să fiți mai buni în fiecare zi, să mulțumiți, să cereți iertare, să iertați, să vă iertați, să fiți liniștiți și să aveți pace în suflet. Bineînțeles că multe claxoane tot se vor auzi, oamenii vor fi nervoși în continuare, dar de Crăciun, toți vor fi mai buni. E bine și așa. Câteva zile pe an, să se calmeze și ei. Mie, personal, mi-ar plăcea acest exercițiu: să fim mai buni pe zi ce trece, să nu mai fim răi cu cei din jurul nostru, să facem acte caritabile în orice perioadă a anului și să fim înțelegători atunci când cei din jurul nostru au dificultăți. 
  
 În seara asta de Ajun vreau să mulțumesc tuturor persoanelor din viață mea, vreau să iert și să fiu liniștită, vreau să zâmbesc și să mă deconectez de tot ce înseamnă energie negativă.  
  
 În seară de Ajun mi-ar plăcea să va gândiți la tema asta: Fii bun tot timpul! 
  
 Fii bun și zâmbește fără motiv. 
  
 Fii bun și fii liniștit tu cu tine. 
  
 Să petreceți frumos și să primiți cele mai inspirate cadouri, indiferentul de prețul lor! 
  
 Hugs! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...