Treceți la conținutul principal

Dimineți de copilărie




 Dimineață aceasta mai friguroasă, parcă m-a făcut puțin nostalgică, așa că m-am dus cu mintea pe tărâmuri îndepărtate, dar nu uitate. Mai exact, mi-am amintit de când eram un mic copil, un kinder umflat, pentru că, am fost plinuță, nu că acum aș fi 90-60-90, dar așa cum am mai menționat, încerc să mă mențin sănătoasă. Continuand, în weekend-uri veneam acasă la ai mei. Poate că o să detaliez cândva și de ce venea acasă la ai mei, în weekenduri și nu eram deja acasă :)).
 
 
 
 Una peste alta, câteodată, când mă trezeam dimineața țin minte că încercam să fac ceva de mâncare sau în alte dimineți era mobilizarea pentru curățenie, așa că fiecare din casă aveam câte o misiune. Eu ștergeam praful, fratele meu dădea cu aspiratorul și așa mai departe. Pe atunci, îmi plăcea foarte mult să șterg praful :)))). Mi se părea o joacă! Acum... not so much! :))) În orice caz, țin minte că diminețile în familie erau chiar plăcute, era și mai frumos că eram copil pentru ca nu aveam prea multe responsabilități în afară de joacă, dormit, teme și mâncat. Îmi plăcea și să îmi fac temele. Pe la jumătatea zilei știu că mă puneam singură la masă sau la birou și mă apucam de scris sau de învățat, în comparație cu acum, când m-am înscris DIN NOU la facultate și nu mai am nicio tragere de inimă de scris, da'pai de învățat!
 
 
 
 Ușor-ușor se făcea duminică și de-abia așteptam să mă trezesc de dimineața. Știu că orice copil poate doarme mult, dar mie îmi plăcea să mă trezesc și să mă duc fix în fața televizorului ca să apuc să mă uit de la început la faimoasa emisiunea Abracadabra. Nu mă interesa cine la ce voia să se uite, pentru că eu puteam, eu eram magician! Eram așa fascinată de Abramburica, Abramburici sau Magician, încât intram în povestea lor instant.
 
 
 
 Am avut o copilărie frumoasă, nu regret nimic și uneori dacă aș avea o mașină a timpului aș folosi-o să mă întorc, să mai fiu copil, măcar puțin.
 
   Apropo, în 2013, la fel de nostalgică eram și tot așa căutam pe youtube despre emisiunea mea preferată: link articol 
 
 Sunt tare curioasă cum erau diminețile voastre de weekend, din copilărie?!
 
  sursa foto: weheartit



Comentarii

  1. Ce frumos a arătat copilăria ta. M-ai făcut și pe mine un pic nostalgică. Eu îmi amintesc de diminețile zilelor în care eram tare racita si stăteam acasă. Mama mă lăsa să dorm mai mult, îmi pregatea ceiut,supica și toată lumea îmi aducea dulciuri. Dar deși îmi plac nespus de mult, știu ca în perioada aceea nici nu ma atingeam de ele si le dădeam fraților mei. ��

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu eram fan Abracadabra! Ma trezeam sa ma uit la emisiune, doar ca de cele mai multe ori adormeam in fata televizorului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Diminetile de weekend din copilarie era cele mai frumoase. Nu aveam voie sa mananc in pat la televizor insa aveam voie sa ma uit la desene animate...iar lucrul acesta era cel mai important pt mine. Cand episodul se termina o ajutam pe mama la curatenie sau la gatit...insa ramaneam cu gandul la desene!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma uitam la Sailor Moon sau Abracadabra sau ieseam la joaca cu copiii de la bloc (elasticul, de a v ati ascunselea, jocuri din astea care azi rar le mai gasesti pe la copii)

    RăspundețiȘtergere
  5. Diminetile din copilarie au miros de cacao cu lapte si gris in lapte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ghici! Si eu mergeam in week-end acasa, la ai mei :) si prima mea "grija" era sa-mi planific iesitul la fotbal.
    Mihaela, ca bine zici - chiar imi e dor de gris cu lapte! Ce pofta mi-ai facut.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…