Treceți la conținutul principal

Dimineți de copilărie




 Dimineață aceasta mai friguroasă, parcă m-a făcut puțin nostalgică, așa că m-am dus cu mintea pe tărâmuri îndepărtate, dar nu uitate. Mai exact, mi-am amintit de când eram un mic copil, un kinder umflat, pentru că, am fost plinuță, nu că acum aș fi 90-60-90, dar așa cum am mai menționat, încerc să mă mențin sănătoasă. Continuand, în weekend-uri veneam acasă la ai mei. Poate că o să detaliez cândva și de ce venea acasă la ai mei, în weekenduri și nu eram deja acasă :)).
 
 
 
 Una peste alta, câteodată, când mă trezeam dimineața țin minte că încercam să fac ceva de mâncare sau în alte dimineți era mobilizarea pentru curățenie, așa că fiecare din casă aveam câte o misiune. Eu ștergeam praful, fratele meu dădea cu aspiratorul și așa mai departe. Pe atunci, îmi plăcea foarte mult să șterg praful :)))). Mi se părea o joacă! Acum... not so much! :))) În orice caz, țin minte că diminețile în familie erau chiar plăcute, era și mai frumos că eram copil pentru ca nu aveam prea multe responsabilități în afară de joacă, dormit, teme și mâncat. Îmi plăcea și să îmi fac temele. Pe la jumătatea zilei știu că mă puneam singură la masă sau la birou și mă apucam de scris sau de învățat, în comparație cu acum, când m-am înscris DIN NOU la facultate și nu mai am nicio tragere de inimă de scris, da'pai de învățat!
 
 
 
 Ușor-ușor se făcea duminică și de-abia așteptam să mă trezesc de dimineața. Știu că orice copil poate doarme mult, dar mie îmi plăcea să mă trezesc și să mă duc fix în fața televizorului ca să apuc să mă uit de la început la faimoasa emisiunea Abracadabra. Nu mă interesa cine la ce voia să se uite, pentru că eu puteam, eu eram magician! Eram așa fascinată de Abramburica, Abramburici sau Magician, încât intram în povestea lor instant.
 
 
 
 Am avut o copilărie frumoasă, nu regret nimic și uneori dacă aș avea o mașină a timpului aș folosi-o să mă întorc, să mai fiu copil, măcar puțin.
 
   Apropo, în 2013, la fel de nostalgică eram și tot așa căutam pe youtube despre emisiunea mea preferată: link articol 
 
 Sunt tare curioasă cum erau diminețile voastre de weekend, din copilărie?!
 
  sursa foto: weheartit



Comentarii

  1. Ce frumos a arătat copilăria ta. M-ai făcut și pe mine un pic nostalgică. Eu îmi amintesc de diminețile zilelor în care eram tare racita si stăteam acasă. Mama mă lăsa să dorm mai mult, îmi pregatea ceiut,supica și toată lumea îmi aducea dulciuri. Dar deși îmi plac nespus de mult, știu ca în perioada aceea nici nu ma atingeam de ele si le dădeam fraților mei. ��

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu eram fan Abracadabra! Ma trezeam sa ma uit la emisiune, doar ca de cele mai multe ori adormeam in fata televizorului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Diminetile de weekend din copilarie era cele mai frumoase. Nu aveam voie sa mananc in pat la televizor insa aveam voie sa ma uit la desene animate...iar lucrul acesta era cel mai important pt mine. Cand episodul se termina o ajutam pe mama la curatenie sau la gatit...insa ramaneam cu gandul la desene!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma uitam la Sailor Moon sau Abracadabra sau ieseam la joaca cu copiii de la bloc (elasticul, de a v ati ascunselea, jocuri din astea care azi rar le mai gasesti pe la copii)

    RăspundețiȘtergere
  5. Diminetile din copilarie au miros de cacao cu lapte si gris in lapte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ghici! Si eu mergeam in week-end acasa, la ai mei :) si prima mea "grija" era sa-mi planific iesitul la fotbal.
    Mihaela, ca bine zici - chiar imi e dor de gris cu lapte! Ce pofta mi-ai facut.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce am găsit pe plaja din Corbu - Nomad Beach

  Dragilor, Mi-a fost dor de voi! Sper că sunteți bine și faceți față cu brio acestei situații care se pare că încă ne încearcă. În altă ordine de idei, vă povesteam în articolul anterior că vara aceasta am fost câteva zile și prin Neptun, deși am fost cazată în Jupiter și nu am plecat cu cea mai bună impresie de acolo. Ei bine, în septembrie am avut o ieșire de o zi cu fetele și am fost dusă pe o plajă genială! Aceasta se găsește în Corbu, însă în partea în care plaja nu este chiar atât de sălbatică. Este amenajată și nisipul fin, apa curată, deloc adâncă și oamenii foarte de treabă.  Am făcut un vlog și vă invit să-l urmăriți mai jos, iar apoi puteți să lăsați în comentarii ce impresie v-a făcut și dacă ați fost vreodată la Nomad Beach, din Corbu. Vă îmbrățișez cu drag!

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...