Treceți la conținutul principal

Povestea varicelor combinată cu mișcare și masaj



 Am făcut o postare pe Instagram, unde menționam că vreau să vă povestesc despre o mică supărare, să îi spun așa, care a făcut parte din viața mea.
 
 
 
 Nu toate lucrurile în viața de zi cu zi, sunt roz și frumoase, așa cum sunt prezentate pe rețelele de socializare, încercând cu disperare să ascundem părțile noastre negative.
 
 
 
 Așa că, m-am hotărât să deschid acest subiect.
 
 
 
 Nimeni nu e perfect și cred că nu există persoană care să nu aibă măcar un complex.
 
 
 
 Eu, de curând, am aflat că mi-au apărut varice, clipă în care mi-a venit greu să cred că la vârsta mea pot avea așa ceva. Ei bine, se poate. Poate că dacă mă interesam mai din timp, puteam cumva să nu las să fie atât de vizibil. Am avut fel și fel de simptome, de exemplu, mă dureau picioarele destul de rău, deși nu sunt vreo sportivă profesionistă, îmi mai apărea câte o vânătaie pe picioare, deși știam sigur că nu mă lovisem sau le simțeam atât de grele, încât, după serviciu, mi le puneam sus pe pereți să-mi revin. 
 
 
 
 Am acceptat greu ideea, însă, am stat mai bine să mă gândesc că sunt totuși tânără, trebuie să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt și să lucrez eu cu mine. 
 
 
 
 Evident doctorul mi-a prescris un tratament care mă costa pe luna câte 100 de lei, dar cum îmi doresc să fac alte lucruri cu banii aia, cum ar fi să îi strâng și să mă plimb, să vizitez locuri noi, m-am gândit că poate e mai bine să încerc altceva. Deși, după spusele doctorului varicele "mele" sunt genetice, m-am gândit că poate și statul la birou afectează, așa că, am început să merg mai des la sală, poate că asta a fost un impuls bun și pe lângă asta, am norocul să cunosc o persoană care este pasionată și acreditată, dacă pot spune așa, în arta masajului.
 
 
 
 Vreau să vă mărturisesc că după o ședință de o oră, de masaj reflexogen, durerea începea ușor-ușor să se desprindă de picioarele mele și le simțeam mult mai relaxate. Pe lângă asta, la sală, încerc să nu mă gândesc la nimic, să lucrez așa cum știu eu mai bine și să depășesc momentul de  tristețe, mini-despresie sau cum vreți să îi spun și să îmi accept corpul cu bune și cu rele.
 
 
 
 Dacă v-ați lovit de așa ceva, sunt tare curioasă cum ați depășit momentul, dacă exagerez eu sau nu. Dacă nu v-ați lovit și știți pe cineva, recomand cu mare drag să se miște mai mult, orice formă de mișcare te scoate din gândurile negative și masajul chiar ajută! Mai ales dacă nimerești persoana potrivită și pune suflet în ceea ce face. În cazul în care nu ați întâlnit-o încă, scrieți-mi și vă pun în contact! :)) Chiar dacă nu aveți varice :)).
 
 
 
 Vă pup și revin în curând cu povestea experienței de aproape o lună fără fumat. Anterior scriam de câteva zile fără fumat. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...