Treceți la conținutul principal

Povestea varicelor combinată cu mișcare și masaj



 Am făcut o postare pe Instagram, unde menționam că vreau să vă povestesc despre o mică supărare, să îi spun așa, care a făcut parte din viața mea.
 
 
 
 Nu toate lucrurile în viața de zi cu zi, sunt roz și frumoase, așa cum sunt prezentate pe rețelele de socializare, încercând cu disperare să ascundem părțile noastre negative.
 
 
 
 Așa că, m-am hotărât să deschid acest subiect.
 
 
 
 Nimeni nu e perfect și cred că nu există persoană care să nu aibă măcar un complex.
 
 
 
 Eu, de curând, am aflat că mi-au apărut varice, clipă în care mi-a venit greu să cred că la vârsta mea pot avea așa ceva. Ei bine, se poate. Poate că dacă mă interesam mai din timp, puteam cumva să nu las să fie atât de vizibil. Am avut fel și fel de simptome, de exemplu, mă dureau picioarele destul de rău, deși nu sunt vreo sportivă profesionistă, îmi mai apărea câte o vânătaie pe picioare, deși știam sigur că nu mă lovisem sau le simțeam atât de grele, încât, după serviciu, mi le puneam sus pe pereți să-mi revin. 
 
 
 
 Am acceptat greu ideea, însă, am stat mai bine să mă gândesc că sunt totuși tânără, trebuie să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt și să lucrez eu cu mine. 
 
 
 
 Evident doctorul mi-a prescris un tratament care mă costa pe luna câte 100 de lei, dar cum îmi doresc să fac alte lucruri cu banii aia, cum ar fi să îi strâng și să mă plimb, să vizitez locuri noi, m-am gândit că poate e mai bine să încerc altceva. Deși, după spusele doctorului varicele "mele" sunt genetice, m-am gândit că poate și statul la birou afectează, așa că, am început să merg mai des la sală, poate că asta a fost un impuls bun și pe lângă asta, am norocul să cunosc o persoană care este pasionată și acreditată, dacă pot spune așa, în arta masajului.
 
 
 
 Vreau să vă mărturisesc că după o ședință de o oră, de masaj reflexogen, durerea începea ușor-ușor să se desprindă de picioarele mele și le simțeam mult mai relaxate. Pe lângă asta, la sală, încerc să nu mă gândesc la nimic, să lucrez așa cum știu eu mai bine și să depășesc momentul de  tristețe, mini-despresie sau cum vreți să îi spun și să îmi accept corpul cu bune și cu rele.
 
 
 
 Dacă v-ați lovit de așa ceva, sunt tare curioasă cum ați depășit momentul, dacă exagerez eu sau nu. Dacă nu v-ați lovit și știți pe cineva, recomand cu mare drag să se miște mai mult, orice formă de mișcare te scoate din gândurile negative și masajul chiar ajută! Mai ales dacă nimerești persoana potrivită și pune suflet în ceea ce face. În cazul în care nu ați întâlnit-o încă, scrieți-mi și vă pun în contact! :)) Chiar dacă nu aveți varice :)).
 
 
 
 Vă pup și revin în curând cu povestea experienței de aproape o lună fără fumat. Anterior scriam de câteva zile fără fumat. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…