Treceți la conținutul principal

Povestea varicelor combinată cu mișcare și masaj



 Am făcut o postare pe Instagram, unde menționam că vreau să vă povestesc despre o mică supărare, să îi spun așa, care a făcut parte din viața mea.
 
 
 
 Nu toate lucrurile în viața de zi cu zi, sunt roz și frumoase, așa cum sunt prezentate pe rețelele de socializare, încercând cu disperare să ascundem părțile noastre negative.
 
 
 
 Așa că, m-am hotărât să deschid acest subiect.
 
 
 
 Nimeni nu e perfect și cred că nu există persoană care să nu aibă măcar un complex.
 
 
 
 Eu, de curând, am aflat că mi-au apărut varice, clipă în care mi-a venit greu să cred că la vârsta mea pot avea așa ceva. Ei bine, se poate. Poate că dacă mă interesam mai din timp, puteam cumva să nu las să fie atât de vizibil. Am avut fel și fel de simptome, de exemplu, mă dureau picioarele destul de rău, deși nu sunt vreo sportivă profesionistă, îmi mai apărea câte o vânătaie pe picioare, deși știam sigur că nu mă lovisem sau le simțeam atât de grele, încât, după serviciu, mi le puneam sus pe pereți să-mi revin. 
 
 
 
 Am acceptat greu ideea, însă, am stat mai bine să mă gândesc că sunt totuși tânără, trebuie să mă accept și să mă iubesc așa cum sunt și să lucrez eu cu mine. 
 
 
 
 Evident doctorul mi-a prescris un tratament care mă costa pe luna câte 100 de lei, dar cum îmi doresc să fac alte lucruri cu banii aia, cum ar fi să îi strâng și să mă plimb, să vizitez locuri noi, m-am gândit că poate e mai bine să încerc altceva. Deși, după spusele doctorului varicele "mele" sunt genetice, m-am gândit că poate și statul la birou afectează, așa că, am început să merg mai des la sală, poate că asta a fost un impuls bun și pe lângă asta, am norocul să cunosc o persoană care este pasionată și acreditată, dacă pot spune așa, în arta masajului.
 
 
 
 Vreau să vă mărturisesc că după o ședință de o oră, de masaj reflexogen, durerea începea ușor-ușor să se desprindă de picioarele mele și le simțeam mult mai relaxate. Pe lângă asta, la sală, încerc să nu mă gândesc la nimic, să lucrez așa cum știu eu mai bine și să depășesc momentul de  tristețe, mini-despresie sau cum vreți să îi spun și să îmi accept corpul cu bune și cu rele.
 
 
 
 Dacă v-ați lovit de așa ceva, sunt tare curioasă cum ați depășit momentul, dacă exagerez eu sau nu. Dacă nu v-ați lovit și știți pe cineva, recomand cu mare drag să se miște mai mult, orice formă de mișcare te scoate din gândurile negative și masajul chiar ajută! Mai ales dacă nimerești persoana potrivită și pune suflet în ceea ce face. În cazul în care nu ați întâlnit-o încă, scrieți-mi și vă pun în contact! :)) Chiar dacă nu aveți varice :)).
 
 
 
 Vă pup și revin în curând cu povestea experienței de aproape o lună fără fumat. Anterior scriam de câteva zile fără fumat. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...