Treceți la conținutul principal

A zâmbi într-o corporație



Tot aud păreri asupra faptului că dacă lucrezi într-o corporație, scoți ce e mai rău din ține, te stresezi, îți întinzi nervii la maximum și așa mai departe.
 
 
 
 Eu am o nelămurire.
 
 
 
 De ce?
 
 
 
 De curând am pornit și eu în experiența asta, iar până acum totul pare a fi în regulă. Nu am lucrat niciodată într-o companie atât de mare, însă nu a scos nimic rău din mine. Ba din contră, îmi place această schimbare, învăț lucruri noi și sunt deschisă către oportunitățile oferite. Momentan sunt la început de drum, poate c-o să-mi spuneți să am răbdare, că vor veni și nervii sau stresul, dar ce pot să spun este că, până și în locul unde ți-ai dorit cel mai mult să lucrezi, poate interveni stres. Încă îmi caut drumul și încerc să îmi dau seama care ar fi scopul meu în câmpul muncii, să îi zic așa, fiindcă ceea ce-mi place, adică să scriu pe blog, să editez poze, să activez în social-media, să fac publicitate și așa mai departe, nu mi-au adus prea mulți bani în portofel. Poate că nici nu am încercat de-ajuns să mă axez pe partea asta.
 
 
 
 Revenind la ideea mea, ce observ eu este că, nu neapărat serviciul scoate ce e mai rău din tine, a lucra într-o companie mare sau așa zisa corporație, ci noi că nație suntem stresați, triști și tindem să ne enervăm, în loc să apreciem momentul și clipa.
 
 
 
 Am noroc că uneori sunt adusă cu picioarele pe pământ și reușesc să mă bucur de ceea ce mă înconjoară, nu mă ating lucrurile mărunte, precum supărări la locul de muncă sau ceva de genul acesta și găsesc tot timpul motiv să zâmbesc, să văd partea plină a paharului și să rămân calmă. Sunt și eu om, așa că, uneori nu-mi iese. Alteori da și este un sentiment minunat, motiv pentru care îl experimentez din ce în ce mai des.
 
 
 
 Propun că în fiecare zi să încercați să vă calmați și să zâmbiți. Fără motiv. Pur și simplu să zâmbiți. O să vedeți ce bine o să prindă și cum veți reuși să fiți mai relaxați.
 
 
 
 Ați zâmbit azi? Dacă da, de ce? Cu sau fără motiv?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Ce am cautat in Neptun si ce am gasit

Weekend-ul acesta a fost necesar sa merg la mare. Caldura, liberul de luni, toata lumea pe vibe de mare, asa ca, am hotarat sa fugim putin din Bucuresti. Nu, n-am fost in Vama , desi probabil la asta va asteptati, ci am fost in Neptun. Am stat la Hotel Miorita , cel pe care l-am si promovat in cadrul Spring SuperBlog 2019 si am ales asa deoarece aveam niste tichete de vacanta de cheltuit, care expira la sfarsitul lunii iunie si din fericire, prin Litoralul Romanesc le-au acceptat, chiar daca aceste au fost pe numele tatalui meu. M-am bucurat sa vad ca lucrurile se misca, cu putina vointa si nu pierd aproape 1500 de lei. Despre Hotel Miorita: Am avut o impresie foarte draguta, tinand cont ca tocmai scrisesem despre el, chiar eram curioasa in ce conditii se prezinta. Receptia are un aer meditaranean, cu niste palarioare care decoreaza incaperea, iar camera dubla de 3* superioara, arata chiar decent. Adica patul destul de mare si confortabil, un frigider micut, dulap, ma...