Treceți la conținutul principal

Cum știi ce vrei să fii când o să te faci mare



Probabil că unii ați știut de mici ce ați vrut să deveniți și v-a și reușit, alții nu sunteți așa de siguri de viitorul vostru, însă cumva vă urmați calea.
 
 
 
 Eu nu știu care este calea mea și de mică am oscilat între avocat, jurnalist, doctor sau actriță. Nu am niciun talent special pentru a practica vreuna din meseriile dorite în copilărie, însă știu că îmi place să scriu. Tot spun de câțiva ani că poate o să scriu și o carte. Viață e lungă și frumoasă, așa că o să văd ce și cum o să iasă.
 
 
 
 Până una alta văd că tot înclin spre partea asta artistică.

 Îmi place să editez poze, să povestesc, să pun culoare în ceea ce se întâmplă în fiecare zi și să văd frumosul din lucrurile care ne înconjoară. Având în vedere toate acestea și că am blog de câțiva ani, însă nu am fost constantă în a scrie, vreau să mă dezvolt. M-am gândit să scriu mai des, ceea ce încerc deja să fac, să îmi promovez blog-ul și să îl duc la următorul nivel.
 
 
 
 Previzibil sau nu, următorul nivel, despre care tot v-am amenințat că o să vi-l dezvălui, este un vlog. Am în cap ideea că acesta ar fi marele pas pe care aș dori să îl fac. Deja mi-am găsit o cameră la vreo 2000 de lei, bani pe care i-aș investi pentru început să văd cum reușesc să cresc în marea asta de vloggeri. Știu că e greu, că sunt mulți, că trebuie să ai content bun să fii urmărit, dar am toată încrederea că totul vaaa fiii bineee, hei, mâinile în aer și strigă cu mineee!! :))
 
 
 
 Până ajung acolo, trebuie să îmi aduc în atenția voastră cât pot de mult bloguletul meu și să încerc să construiesc ceva plăcut de urmărit.
 
 
 
 Dacă aveți idei, păreri sau orice altceva constructiv, sunt cu urechile ciulite și ochii benoclati!
 
 
 
 Hugs!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Oralul sau Competenţe lingvistice

După o scurtă pauză de blogăreală, revin în forţă pentru a vă mai stresa puţin cu unele din păţaniile mele. Ca orice elev care se află în perioada examenelor de BAC, astăzi m-am prezentat şi eu frumuşel la proba de ORAL-Limba şi literatura Română. Evident, cum se întâmplă peste tot in România, orele nu au fost respectate, de altfel nici grupele iniţiale, dar mai avem până să vă povestesc despre exmaniarea competenţelor. Eu fiind programată la ora 15, în mintea mea mi-am organizat timpul în aşa fel încât să fiu prezentă la liceu măcar cu o oră înainte..dar GREŞIT..între timp sunt sunată de către un coleg pe la vro' 12: "VINO REPEDE,ACUM!!" . Bunnn, stai aşa că nu-i aşa, urăsc fazele de genul acesta. Mă îmbrac repede, sar într-un taxi, and LET'S GO, BABY!! Emoţiile de început nu prea au fost, decât gândul să ajung la timp, ştiind că punctualitatea nu este chiar punctul meu forte. Don' taximestrist, ca să mai scoată şi dânsul un ban cinstit, a ales drumul cel m...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.