Treceți la conținutul principal

Cum știi ce vrei să fii când o să te faci mare



Probabil că unii ați știut de mici ce ați vrut să deveniți și v-a și reușit, alții nu sunteți așa de siguri de viitorul vostru, însă cumva vă urmați calea.
 
 
 
 Eu nu știu care este calea mea și de mică am oscilat între avocat, jurnalist, doctor sau actriță. Nu am niciun talent special pentru a practica vreuna din meseriile dorite în copilărie, însă știu că îmi place să scriu. Tot spun de câțiva ani că poate o să scriu și o carte. Viață e lungă și frumoasă, așa că o să văd ce și cum o să iasă.
 
 
 
 Până una alta văd că tot înclin spre partea asta artistică.

 Îmi place să editez poze, să povestesc, să pun culoare în ceea ce se întâmplă în fiecare zi și să văd frumosul din lucrurile care ne înconjoară. Având în vedere toate acestea și că am blog de câțiva ani, însă nu am fost constantă în a scrie, vreau să mă dezvolt. M-am gândit să scriu mai des, ceea ce încerc deja să fac, să îmi promovez blog-ul și să îl duc la următorul nivel.
 
 
 
 Previzibil sau nu, următorul nivel, despre care tot v-am amenințat că o să vi-l dezvălui, este un vlog. Am în cap ideea că acesta ar fi marele pas pe care aș dori să îl fac. Deja mi-am găsit o cameră la vreo 2000 de lei, bani pe care i-aș investi pentru început să văd cum reușesc să cresc în marea asta de vloggeri. Știu că e greu, că sunt mulți, că trebuie să ai content bun să fii urmărit, dar am toată încrederea că totul vaaa fiii bineee, hei, mâinile în aer și strigă cu mineee!! :))
 
 
 
 Până ajung acolo, trebuie să îmi aduc în atenția voastră cât pot de mult bloguletul meu și să încerc să construiesc ceva plăcut de urmărit.
 
 
 
 Dacă aveți idei, păreri sau orice altceva constructiv, sunt cu urechile ciulite și ochii benoclati!
 
 
 
 Hugs!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…