Treceți la conținutul principal

1 Iunie, Femei pe Mătăsari și o surpriză



Am fost, sunt și voi fi intodeauna un copil. De aceea scriu și așa târziu despre 1 iunie.
 
 
 
 Poate că aștept mai mult acum 1 iunie decât atunci când eram mică, pentru că țin minte că parcă-mi doream să cresc, să fiu și eu mare și să fac și eu chestii de oameni mari. Ei bine, acum îmi dau seama cât greșeam și acum îmi doresc să fac chestii de copii mici, fără să am griji, să mă dau în leagăn fără să creadă lumea că-s nebună (deși cred că sunt puțin) și să mă bucur de somnul de dup-amiază.
 
 
 
 Având în vedere că nu pot da timpul înapoi, mă pot bucura de orice clipă și să apreciez prezentul așa cum e, motiv pentru care am sărbătorit cumva 2 în 1. Am sărbătorit copilul din mine împreună cu femeia de azi la festivalul urban Femei pe Mătăsari. Așa am început, după ce am avut parte de timpul meu cu relaxare și cu mers la sală pentru puțină mișcare.

 Am mers în ideea că-l prind pe Omu Gnom, pentru că am trăit cu impresia că va concerta sâmbătă, însă din păcate n-a fost așa și a fost duminică, zi în care n-am mai ajuns. Fiind prima oară la acest festival (rusinica mie!), am încercat să îmi fac o idee despre ce și cum. Ce pot să spun este că, așa cum se întâmplă la fiecare acțiune cu intrare liberă, aglomerația a fost și ea prezentă, lucru pe care l-am privit atât pozitiv, cât și mai puțin pozitiv. M-a bucurat ideea că lumea iese din casă, la orice vârstă, am descoperit că și adolescenții și cei mai înaintați în vârstă se plimbau pe Mătăsari, însă fiind un eveniment stradal, din punctul meu de vedere, nu te puteai bucura cu adevărat de ceea ce se întâmpla acolo.
 
 
 
 Găseai de la mâncare, fructe de mare, pizza, gogoși, gofre, clătite până la haine care mai de care. Mâncarea era accesibilă, dacă ți-era foame, am apucat să și fac poză la ceva prețuri pentru pizza, iar hainele erau de achiziționat dacă nu aveai ce să faci cu banii, însă probabil își meritau prețul, pentru că mi s-au părut ceva ieșit din comun, motiv pentru care mi-au atras atenția. Doar atenția, nu și portofelul. :))

 După ce am vizitat toată strada și am făcut cunostiinta cu festivalul, am înțeles că am nevoie de liniște, așa că, m-am îndreptat ușor către City Grill Primăverii cu Raluca. Prietena mea cea mai bună din copilărie. 
 
 
 
 Îmi doream de foarte mult timp să ajung în grădina City Grill și acum am avut ocazia. Vreau să spun că mi-a plăcut extrem de mult atmosfera, fiind una cozy, iar promptitudinea chelnerilor de apreciat. De ce zic asta? Noi ne asezașem la o măsuță, undeva mai în spate, să putem vorbi liniștite și ne și gândeam dacă o să ne bage cineva în seamă. Se pare că atenția lor este distributivă și organizarea pusă la punct. Prețurile sunt decente, ca la orice terasă, de exemplu o limonadă la 500 ml în jur de 14 Lei și un cafe latte undeva la 8-9 lei. Decente, nu? Dacă ați fost, să-mi spuneți cum a fost. Eu chiar aș vrea să mă întorc acolo :).

 Una peste alta, de 1 iunie, mergeam și vizitam muzee ori mergeam într-o mini excursie cu colegii, când eram mai micuță, iar acum am simțit nevoia să îmi relaxez copilul din mine.
 
 
 
 Vă pun și niște poze cu noul meu telefon HTC U Play, făcute pe 1 iunie, pentru că tot v-am promis că o să vedeți calitatea lor.
 
 
 
 Voi cum ați petrecut?










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...