Treceți la conținutul principal

1 Iunie, Femei pe Mătăsari și o surpriză



Am fost, sunt și voi fi intodeauna un copil. De aceea scriu și așa târziu despre 1 iunie.
 
 
 
 Poate că aștept mai mult acum 1 iunie decât atunci când eram mică, pentru că țin minte că parcă-mi doream să cresc, să fiu și eu mare și să fac și eu chestii de oameni mari. Ei bine, acum îmi dau seama cât greșeam și acum îmi doresc să fac chestii de copii mici, fără să am griji, să mă dau în leagăn fără să creadă lumea că-s nebună (deși cred că sunt puțin) și să mă bucur de somnul de dup-amiază.
 
 
 
 Având în vedere că nu pot da timpul înapoi, mă pot bucura de orice clipă și să apreciez prezentul așa cum e, motiv pentru care am sărbătorit cumva 2 în 1. Am sărbătorit copilul din mine împreună cu femeia de azi la festivalul urban Femei pe Mătăsari. Așa am început, după ce am avut parte de timpul meu cu relaxare și cu mers la sală pentru puțină mișcare.

 Am mers în ideea că-l prind pe Omu Gnom, pentru că am trăit cu impresia că va concerta sâmbătă, însă din păcate n-a fost așa și a fost duminică, zi în care n-am mai ajuns. Fiind prima oară la acest festival (rusinica mie!), am încercat să îmi fac o idee despre ce și cum. Ce pot să spun este că, așa cum se întâmplă la fiecare acțiune cu intrare liberă, aglomerația a fost și ea prezentă, lucru pe care l-am privit atât pozitiv, cât și mai puțin pozitiv. M-a bucurat ideea că lumea iese din casă, la orice vârstă, am descoperit că și adolescenții și cei mai înaintați în vârstă se plimbau pe Mătăsari, însă fiind un eveniment stradal, din punctul meu de vedere, nu te puteai bucura cu adevărat de ceea ce se întâmpla acolo.
 
 
 
 Găseai de la mâncare, fructe de mare, pizza, gogoși, gofre, clătite până la haine care mai de care. Mâncarea era accesibilă, dacă ți-era foame, am apucat să și fac poză la ceva prețuri pentru pizza, iar hainele erau de achiziționat dacă nu aveai ce să faci cu banii, însă probabil își meritau prețul, pentru că mi s-au părut ceva ieșit din comun, motiv pentru care mi-au atras atenția. Doar atenția, nu și portofelul. :))

 După ce am vizitat toată strada și am făcut cunostiinta cu festivalul, am înțeles că am nevoie de liniște, așa că, m-am îndreptat ușor către City Grill Primăverii cu Raluca. Prietena mea cea mai bună din copilărie. 
 
 
 
 Îmi doream de foarte mult timp să ajung în grădina City Grill și acum am avut ocazia. Vreau să spun că mi-a plăcut extrem de mult atmosfera, fiind una cozy, iar promptitudinea chelnerilor de apreciat. De ce zic asta? Noi ne asezașem la o măsuță, undeva mai în spate, să putem vorbi liniștite și ne și gândeam dacă o să ne bage cineva în seamă. Se pare că atenția lor este distributivă și organizarea pusă la punct. Prețurile sunt decente, ca la orice terasă, de exemplu o limonadă la 500 ml în jur de 14 Lei și un cafe latte undeva la 8-9 lei. Decente, nu? Dacă ați fost, să-mi spuneți cum a fost. Eu chiar aș vrea să mă întorc acolo :).

 Una peste alta, de 1 iunie, mergeam și vizitam muzee ori mergeam într-o mini excursie cu colegii, când eram mai micuță, iar acum am simțit nevoia să îmi relaxez copilul din mine.
 
 
 
 Vă pun și niște poze cu noul meu telefon HTC U Play, făcute pe 1 iunie, pentru că tot v-am promis că o să vedeți calitatea lor.
 
 
 
 Voi cum ați petrecut?










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…