Treceți la conținutul principal

Take a break, take a Kit Kat



Intotdeauna m-am gandit daca am dreptul sa nu fac nimic. Sa am o zi doar a mea, cu mine si atat. Fara telefon, fara sa vorbesc cu nimeni si sa ma ocup de mintea mea sau chiar sa-mi opresc creierul in loc, sa nu ma mai gandesc la nimic.

Colac peste pupaza, ieri am dat peste o postare pe Facebook, care-mi spunea ceva de genul:

Culmea este ca, in timp ce ma uitam la poza asta eram la sala si era si ziua mea libera.

Mi-am terminat antrenamentul si fix asta am facut! M-am dus sa fac niste cumparaturi, am ajuns acasa, am lasat telefonul deoparte si am fost eu cu mine, pret de cateva ore.

Am mancat fix ce mi-a venit la mana, fara sa stau sa ma gandesc prea mult, am facut un dus mega-extra relaxant, de zici ca era primul meu dus pe lumea asta si deja ma imaginam pe vreo plaja in Grecia, dar eram doar in cada! :)) Apoi am avut chef sa stau pur si simplu in pat, la tv, sa butonez telecomanda, pana gasesc ceva catchy. Intr-un final am dat peste un film care tocmai incepuse (fiindca nu suport sa vad filmele de la jumatate, parca-mi irosesc timpul si semintele degeaba :)))) ), ceva despre un tip care s-a jurat ca nu mai face sex timp de 40 de zile, in postul Pastelui si uite asa si-a gasit el si marea iubire. Oh well, movies!
S-a terminat, toate bune si frumoase, am gandit ca o inghetata chiar ar merge, dupa care am citit! Am avut timp sa citesc! Mi-am permis sa si adorm in timp ce citeam, m-am trezit, am mai stat jumatate de ora si apoi am adormit la loc.

Ziua aia in care faci absolut NIMIC. Odata pe an, atat! Merita. Sa fii tu cu tine, cu gandurile sau cu vidul din mintea ta :))) cu ce vrei tu, departe de internet, Insta, FB, Snapchat, discutii or whatever.

Si nu m-am simtit vinovata!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…