Intotdeauna m-am gandit daca am dreptul sa nu fac nimic. Sa am o zi doar a mea, cu mine si atat. Fara telefon, fara sa vorbesc cu nimeni si sa ma ocup de mintea mea sau chiar sa-mi opresc creierul in loc, sa nu ma mai gandesc la nimic.
Colac peste pupaza, ieri am dat peste o postare pe Facebook, care-mi spunea ceva de genul:
Mi-am terminat antrenamentul si fix asta am facut! M-am dus sa fac niste cumparaturi, am ajuns acasa, am lasat telefonul deoparte si am fost eu cu mine, pret de cateva ore.
Am mancat fix ce mi-a venit la mana, fara sa stau sa ma gandesc prea mult, am facut un dus mega-extra relaxant, de zici ca era primul meu dus pe lumea asta si deja ma imaginam pe vreo plaja in Grecia, dar eram doar in cada! :)) Apoi am avut chef sa stau pur si simplu in pat, la tv, sa butonez telecomanda, pana gasesc ceva catchy. Intr-un final am dat peste un film care tocmai incepuse (fiindca nu suport sa vad filmele de la jumatate, parca-mi irosesc timpul si semintele degeaba :)))) ), ceva despre un tip care s-a jurat ca nu mai face sex timp de 40 de zile, in postul Pastelui si uite asa si-a gasit el si marea iubire. Oh well, movies!
S-a terminat, toate bune si frumoase, am gandit ca o inghetata chiar ar merge, dupa care am citit! Am avut timp sa citesc! Mi-am permis sa si adorm in timp ce citeam, m-am trezit, am mai stat jumatate de ora si apoi am adormit la loc.
Ziua aia in care faci absolut NIMIC. Odata pe an, atat! Merita. Sa fii tu cu tine, cu gandurile sau cu vidul din mintea ta :))) cu ce vrei tu, departe de internet, Insta, FB, Snapchat, discutii or whatever.
Si nu m-am simtit vinovata!
Comentarii
Trimiteți un comentariu