Treceți la conținutul principal

Take a break, take a Kit Kat



Intotdeauna m-am gandit daca am dreptul sa nu fac nimic. Sa am o zi doar a mea, cu mine si atat. Fara telefon, fara sa vorbesc cu nimeni si sa ma ocup de mintea mea sau chiar sa-mi opresc creierul in loc, sa nu ma mai gandesc la nimic.

Colac peste pupaza, ieri am dat peste o postare pe Facebook, care-mi spunea ceva de genul:

Culmea este ca, in timp ce ma uitam la poza asta eram la sala si era si ziua mea libera.

Mi-am terminat antrenamentul si fix asta am facut! M-am dus sa fac niste cumparaturi, am ajuns acasa, am lasat telefonul deoparte si am fost eu cu mine, pret de cateva ore.

Am mancat fix ce mi-a venit la mana, fara sa stau sa ma gandesc prea mult, am facut un dus mega-extra relaxant, de zici ca era primul meu dus pe lumea asta si deja ma imaginam pe vreo plaja in Grecia, dar eram doar in cada! :)) Apoi am avut chef sa stau pur si simplu in pat, la tv, sa butonez telecomanda, pana gasesc ceva catchy. Intr-un final am dat peste un film care tocmai incepuse (fiindca nu suport sa vad filmele de la jumatate, parca-mi irosesc timpul si semintele degeaba :)))) ), ceva despre un tip care s-a jurat ca nu mai face sex timp de 40 de zile, in postul Pastelui si uite asa si-a gasit el si marea iubire. Oh well, movies!
S-a terminat, toate bune si frumoase, am gandit ca o inghetata chiar ar merge, dupa care am citit! Am avut timp sa citesc! Mi-am permis sa si adorm in timp ce citeam, m-am trezit, am mai stat jumatate de ora si apoi am adormit la loc.

Ziua aia in care faci absolut NIMIC. Odata pe an, atat! Merita. Sa fii tu cu tine, cu gandurile sau cu vidul din mintea ta :))) cu ce vrei tu, departe de internet, Insta, FB, Snapchat, discutii or whatever.

Si nu m-am simtit vinovata!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

La povesti cu Alexandra, fondatoarea conceptului SheZen / pictura intuitiva

Totul a inceput dintr-o “prostie” de a mea, sa spun asa. Dornica fiind sa imi dezvolt blog-ul cat mai mult, am tot dat add pe facebook unor persoane pe care nu le cunosc, in ideea ca le voi da invitatie catre pagina mea de blog si asa vor accesa si blog-ul. Intr-o seara am facut asta si am dat peste Alexandra Ioana Muscalu. Alexandra, care reprezeinta @SheZen. Foarte diplomata mi-a trimis mesaj privat si m-a intrebat daca o cunosc, i-am raspuns ca nu si care a fost intentia mea cu acel Add de pe Facebook. Mi-a cerut link-ul catre pagina si blog si i s-au parut interesante, asa ca, ne-am imprietenit. Mai departe, i-a venit si o idee, ca un fel de colaboare si asa am ajuns ca eu sa ii iau interviul pe care urmeaza sa il cititi. 
Am intrat pe website-ul ei sa vad despe ce este vorba, ca sa putem continua colaboarare. Am ramas surprinsa. Surprinsa de faptul  ca am dat peste munca unei persoane care este un om cald si o femeie foarte pasionata de ceea ce face, iar eu una ador oamenii care is…