Treceți la conținutul principal

Sanatate si greutatile din sala



De ceva timp merg la sala, insa de putin timp parca a devenit o parte din mine. Spun asta pentru ca imi place, daca nu ma duc 3 zile, deja incep sa ma simt vinovata si corpul parca imi cere sa mai "trag de niste fiare", cum imi spune mami, de fiecare data când ma intorc.

"- Gata, ai tras de fiare si azi??" :))

Pentru ca o fac cu drag, am inceput sa ma documentez, sa ma uit la clipuri "how to do it", merg, ma consult cu instructorul de acolo, le pun in aplicare si incerc sa imi imbunatatesc conditia cu fiecare antrenament ce trece. Poate ca imi ia mai mult decat altor persoane, dar vreau sa-mi invetesc timpul si banii, pentru ca merita. Pentru mine merita.

Ce nu am inteles niciodata, este de ce toata lumea, majoritatea cei care nu frecventeaza sau au fost dar, spun ei, nu mai au timpul necesar sa mearga, sa traga de doua, trei fiare sau sa alerge putin pe banca, critica exercitiile pe care le fac. Aud impresii de genul, de ce faci exercitii cu greutati? Esti fata! Fac exercitii cu greutati, pentru ca slabitul nu sta numai in bicicleta si banda. De ce lucrezi picioare? O sa faci "ditamai" muschii. Pentru ca si picioarele sunt o parte din corpul meu si le fac sa arate cum imi place mie, ca-n pozele alea smechere de pe instagram, cu tipele alea bune, la care toti ati vrea sa dati o inimioara. Dar nuuu, voi n-o faceti, pentru ca si-a lucrat picioarele si nu va place deloc.



Ca sa ne intelegem, fiecare persoana este diferita, la fel si corpul. Unul cere mai mult cardio, altul isi face antrenamentul conform sfaturilor primite din partea antenorilor, care unii din ei au ajuns acolo pentru ca au muncit. Ceea ce sper si eu sa devin, intrun viitor apropiat. Pentru asta muncesc si ma corectez de la zi la zi, nu pot fi perfecta si sa invart greutatile pe deget, ca si cum m-ar fi nascut mama deja culturista.:))

Pana una alta, imi place ca am inceput sa imi dezvolt simtul de a-mi observa greselile si imi doresc sa fiu din ce in ce mai buna! :)

Va astept la sala! :D

Kiss & Hugs


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe...

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lam...