Treceți la conținutul principal

Timpul, da, le rezolva pe toate, dar nu are super-puteri.



Ce mai faci?

Esti bine?

De cand nu ai mai stat de vorba cu tine si de cand nu ai mai fost sincer cu persoana ta, sa recunosti intradevar daca esti bine? Daca stii sa fericit? Care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut si ai avut zambetul ala tamp pe fata, de copil naiv?

Vreau sa invat sa privesc in adancul sufletului tau, sa pot sa patrund in mintea ta, sa-ti inteleg ideile si bataile de inima, pulsul cand iti trece fericirea prin vene, vreau sa invat fericirea. Am tot auzit ca intai trebuie sa inveti cum sa fii tu singur fericit, pentru a putea ca lumea din jurul tau sa te vada asa si sa nu depinzi de fericirea altora.

Oamenii din jurul meu ma percep o persoana fericita, insa eu nu sunt nici la jumatatea drumului. Sa-nteleg faptul ca ei nu ma cunosc sau stiu sa mimez atat de bine simplitatea asta numita "fericire"?

De ce ti-e frica sa inaintezi in viata si stagnezi la nivelul peste care stii ca poti sa treci? Stii ca iti poti intrece orice limita impusa, ca totul este in vointa ta, insa in continuare te blochezi la aceleasi discutii si idei, le repeti sperand ca se va rezolva totul de la sine.

NU.

Nimic nu se rezolva de la sine. Timpul, da, le rezolva pe toate, dar nu are super-puteri. El are doar acele ceasului, secundele si minutele sunt la tine. Foloseste-le sau iroseste-le.

Invata sa zambesti fara sa mimezi, invata ce este fericirea si continua sa iti depasesti limitele!

I'm back!

Hugs.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Din seria "Interviuri cu oameni faini", azi vorbim cu Oana - Blogtomedia.com

Anul acesta am decis să nu mai amân nimic și să investesc în ceea ce cred eu de cuviință că este mai bine. Vreau să investesc în oameni și în poveștile lor, vreau să mă conectez mai mult cu ei și să leg prietenii cât mai frumoase.



Pe lângă faptul că această pandemie ne face să ne punem super multe întrebări și parcă redescoperim esența vieții, eu întotdeauna am fost o persoană sociabilă, deschisă și mereu gata să cunosc oameni noi.



Motiv pentru care mă gândesc că pe blog-ul meu veți vedea cât mai multe interviuri. Interviuri cu persoane care ne vor dezvălui poveștilor lor de viață și vă vor inspira cu felul lor de a fi.



Astăzi vorbim cu Oana. Oana deține, așa cum spune ea, "copilașul ei online"Blogtomedia.com și mi-a răspuns la câteva întrebări.



Pentru a ne mai descreți puțin frunțile și pentru doza de un zâmbet meritată, vă invit să parcurgeți întrebările și răspunsurile ei sincere de mai jos.



Enjoy!


Devinaesteiza: Buna, Oana! Iți mulțumesc că ai acceptat să te cunoaștem ma…

Gânduri mai mult sau mai puţin..adânci.

Şi trec să-mi mai las puţin amprenta pe aici, chiar dacă probabil n-o să citească multa lume, dar măcar pentru "fanii" mei, să nu îi las cu gustul amar de dezamăgire din cauza faptului că nu am mai venit cu ceva nou şi mai ales creaţie proprie cam de multicel :)).






Zilele acestea cred că tocmai mi-a fost lansată o provocare, ea fiind următoarea: când îmi doresc ceva foarte mult să fac totul pentru a obtine(nu că nu aş face asta deja, dar simt că nu destul de mult). Desigur, acum o să spuneti ca totuşi ţine, în mare parte, de norocul cu care am fost inzestrată de când m-am născut, dar eu zic că totul ţine de noi, de cât de mult efort depunem pentru idealurile noastre şi cât de mult credem în ele, dar n-o să fiu ipocrită acum să spun că nu conteză deloc norocul ;). La fel ca un copil care îşi doreşte cu ardoare acea jucărie din vitrină, ce-i drept pe vremurile astea de criza veţi spune că e cam greu de obţinut, dar el plânge şi iar plânge, până când, de obicei, mama cedează, iar…