Treceți la conținutul principal

-Vreau la mare! - Vreau la munte.. -Ok, ne despartim.



In serialul "Sex and the city", Carrie spunea la un moment dat, cand era combinata cu un batranel rus, mare artist, ca ea isi doreste sa traiasca o dragoste consumabila, care sa o lase fara respiratie, plina de aventuri, o dragoste nebuneasca.

Oare mai exista asa ceva in 2015?

 Cineva care sa te faca sa ii simti intradevar lipsa, sa vrei sa ii povestesti totul, sa te faca sa simti un alt tip de fericire, sa va completati perfect si sa te accepte cu toate defectele tale, sa nu iti spuna sa le schimbi?

Traim intr-o perioada in care dam cu piciorul la tot ce ni se poate intampla bun, nu avem rabdare, noi fetele suntem mult prea crizate pentru ceea ce, unele dintre noi, numim "relatie". Ideea este ca totul sa vina de la sine, nu sa tineti cu dintii, sau mai bine zis, cu 1034352385785 de SMS-uri, mesaje pe whatsapp, Facebook, cand tu nu esti sigura pe tine si vrei sa-i incerci nervii, in asa hal, incat omul se satura si nu mai vrea, apoi nu-ti dai seama de ce si le zici prietenelor tale cele mai bune: "CE NEMERNIC!!! SIGUR ARE PE ALTCINEVA!".


Nu.
Ca orice om normal, isi dorea sa poata sa se duca linistit la baie, fara sa stea cu panica pentru ca nu ti-a raspuns in 20 de secunde la mesaje, sa iasa sa vorbeasca cu tovarasii depsre ce cur bun a vazut el azi  (pe care nu l-a atins, doar l-a admirat si s-a facut 2-3 filme in cap, atat), isi dorea ca atunci cand e full de treaba la serviciu, sa nu ii mai strici si tu ziua cu figuri ca te ignora. Invatati sa fiti independente!!




A fi independeta nu inseamna ca, in secunda doi, cand te-a ignorat sa iesi la agatat, pentru a cauta o victima noua, poate-poate idiotul n-o sa-si dea seama. Gresit, my gurl! A fi independenta inseamna sa ai o viata, sa stii cum sa te dezvolti pe tine ca om, ca si caracter, sa stii sa te descurci singura.

In conditiile din 2015, oare mai exista pe undeva acea "dragoste nebuneasca"? Cum ar fi ea?

Comentarii

  1. exista cum sa nu existe? pe la 25 de ani cand le vine mintea la cap,ca femeile o ard prost, nu toate dar destule cat sa ne faca pe noi sa ne saturam de bullshit-urile lor

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 25?! Ar fi bine, daca ar fi asa :))).

      Ștergere
    2. este este, nu stiu daca ar fi o varsta etalon, dar presupun ca pana la 25 de ani mai inveti cate ceva

      Ștergere
  2. Buna ziua,
    Ma numesc Placinta Vlad si sunt Presedintele Asociatiei “Salveaza o inima” si vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati pe blogul d-voastra despre Elena Petica care are 6 ani si sufera de luxatie neurologica de sold drept.
    Rugamintea mea este sa scrieti un mic articol sau sa preluati de pe https://salveazaoinima.ro/campaigns/elena-petica/ pentru a o putea ajuta la timp sa se opereze sis a aiba o viata normala. Astept cu drag un raspuns din partea d-voastra la adresa de e-mail:salveazaoinima@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Exista, normal, trebuie doar maturitate din partea partenerilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. naaaa. nu mai existaaa.

    P.S.: love the song! hugsssss

    RăspundețiȘtergere
  5. http://nymphtamine.blogspot.ro/2015/08/premiul-liebster-legaturi-intre-bloggeri.html

    Pentru tine :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Exista dragoste nebuneasca. Cel putin la inceputul relatiei aceleia aproape perfecte. Apoi se transforma intr-o dragoste cuminte, linistita, care iti tine de cald si cu care te simti in siguranta alaturi de el.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…