Cand eram mici stiam exact ce ne dorim sa fim cand vom fi mari. Aveam jocurile noastre specifice, iar atunci totul parea simplu, cand ne luam papusile sau masinutele si pretindeam ca suntem doctori, avocati, politisti sau pompieri. Stiam ca "Asta vreau sa fiu cand o sa ma fac mare!".
Dar uite ca ne-am facut mari, multi au reusit ceea ce si-au propus, multi inca mai cauta ceva care sa-i pasioneze. De aici pleaca si intrebarea mea: Cand si cum ne dam seama care este vocatia noastra?!
Pe mine ma pasioneaza scrisul pe blog, organizatul evenimentelor, social-media, P.R.-ul!
Am incercat sa intru in domeniul asta, am experimentat cu un studio de muzica, pana cand am inteles ca "banii fac pamantul sa se invarta" si a trebuit sa-mi gasesc un loc de munca, cu un program "normal", in viziunea romanului, de la 9 la 17. Am gasit, lucrez, dar parca nu e ce trebuie. Timpul este limitat, dar stiu ca nu e ceea ce trebuie sa fac in viata asta. Comunic, am contact cu oamenii, dar tot nu este P.R., nu e agitatia continua pe care mi-o doresc, este... statul la birou. Multi veti spune ca n-am de ce sa ma plang, macar nu stau in frig sau ploaie si am un loc de munca. Just! Insa, eu ma vad alergand sa organizez evenimente, sa dau comunicate de presa, sa fiu mereu inconjurata de artisti, posibili artisti, de oameni pe care sa-i pot promova, sa particip la evenimentele mele sau alte evenimente din care sa am ce sa invat si sa ma simt bine.
Si totusi... tot avem nevoie, momentan, de programul de la 9 la 17, intrun birou, facand ceva ce tu speri sa fie provizoriu, pentru a avea un ban de buzunar, iar in gandul tau ramane: "Cum fac sa ajung ACOLO?!"
Voi stiti care va este vocatia? Cum faceti sa va atingeti telul pe plan profesional?
Hugs & a lovely day!
Eu nu mai stiu ce vreau sa fiu, ma sperie intr-un fel ideea ca in curand voi fi nevoita sa fac o alegere si sa fie cea gresita.
RăspundețiȘtergereTe tuc!
Hah, join the clun Pufulet! :) Cam la fel sunt si eu.
RăspundețiȘtergereHug!