Treceți la conținutul principal

Pozitiv.



In dup-amiaza asta friguroasa stateam si ma gandeam, pur si simplu, la oameni.

La toti cei care au trecut prin viata mea, sau care au trecut pe langa mine, la toti cei care au ramas prin preajma si la toti pe care urmeaza sa-i intalnesc. Mereu am incercat sa vad tot ce e mai bun in ei si sa invat de la fiecare. Pentru ca sunt mai buni decat un film sau un serial, sunt reali, cu emotii de toate felurile: indiferenta, iubire, ura, ironie, aroganta, flower-power, cu capul pe umeri. Sunt carti pe care pe care le poti citi usor sau care-ti pot lua luni, uneori si ani, pentru a le trece de primele pagini, dar stii ca va merita finalul.



Nu am judecat pe nimeni.
Nici macar pe prostituata de la colt de la Obor. De ce?! Pentru ca nimeni nu stie cum a ajuns in acel colt. E greu sa vezi un om de genul acela si-ti faci fel si fel de filme in cap, dar tu, ca om ce vezi din exterior, nu stii absolut nimic de interiorul celui din fata ta.

Respecta-i pe cei care sunt langa tine, iubeste-le calitatile si defectele, incarca-te cu energie pozitiva din arta fiecarei persoane si priveste, ceea ce tu consideri ca este defect, ca pe detaliul care-i defineste personalitatea.
 Poate ca sunt naiva, dar am vrut mereu si imi doresc in continuare sa cred ca oamenii sunt buni, insa unii dintre ei au doar ziduri greu de daramat. Ar fi si culmea, sa fie usor de trecut acel zid, cand el l-a cladit caramida cu caramida :).

Asa ca, gandeste-te ca fiecare persoana, ce ajunge in preajma ta, are un scop. Poate gresesc.

Sambata frumoasa!

Hugs & Happiness!




Comentarii

  1. Multumesc! Incerc pe cat de mult posibi, sa raman asa. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Si de aia imi place mie de tine! Gandim la fel!:D Eu nu inteleg cum unii oameni pot judeca atat de aspru alti oameni, nu inteleg de fapt unde exista atata rautata, unde incape mai bine zis :( Daca ar fi mai multi ca tine... ce bine ar fi! :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Hehe, sunt si astfel de oameni, dar sunt bine ascunsi :)) Kisses!!

    RăspundețiȘtergere
  4. pozitiv si punct. :)
    ce stiu sigur, este ca toti oamenii se nasc buni. apoi, fiecare merge pe alt drum. daca toate drumurile ar fi fost si ele spre bine, planeta asta ar fi aratat cu totul altfel si ar fi avut cu totul alta istorie...:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Erys, cu siguranta ne putem pastra si bunatatea intro oarecare masura :). Ar fi fost mult mai multe zambete pe strada!

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu incerc sa vad si partea buna a unei persoane iar in timp ce inaintez in varsta imi dau seama ca orice pers care e in legatura cu mine imi lasa in suflet cate o particica din ei. Pacat ca unele dintre ele lasa in urma tristete.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Pauza De Tigara, pana si tristetea este constructiva! :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...