Treceți la conținutul principal

Ai incredere in dorintele tale!

Imagine
De la


Cat de mare este distanta dintre dorinta si realizare?!

Atat de mare pe cat vrei tu sa o faci, consider eu. Singur iti pictezi visele, le dai culoare sau le faci alb-negru, le dai viata sau sclipire, nebunie si fericire.

Imi doresc ca fiecare zi din viata mea sa fie pe cat de noua, pe atat de imprevizibila. Sa nu stiu ce voi face, dar sa stiu ca mereu voi vizita locuri noi, voi intalni oameni frumosi si plini de povesti, sa ma hranesc cu energia lor, apoi sa servim ca desert zambete si fericire. Desertul nu trebuie sa lipseasca niciodata!
Fara rutina, fara conversatii plictisitoare despre ce a mai fost ieri la stiri sau lucruri negativiste, doar de dragul conversatiei. De dragul conversatiei ar trebui sa auzim despre ce loc nou mai este de vizitat, cand mai plecam in alt oras, alta tara.



O zi perfecta este aceea in care ma trezesc, imi pun apa la incalzit pentru cafea, apoi mirosul ei ma trezeste instant, sorb din cana, adormita, in timp ce ascult piesa preferata si la ceva timp imi suna telefonul. Imi zice ca ne vedem si ca o taiem din Bucuresti. Nu stim unde. Ajungem la gara si ne urcam in primul tren, care pleaca cel mai curand. Avem doar hainele de pe noi, banii, telefoanele, de fumat, cheile si-o lume intreaga in fata, care asteapta sa fie explorata!

Good friends, new people to meet, smile everyday and travel around the world! That's my style!!!

To be continued!

Hugs!!


Labels:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

De la
  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...
18 comentarii
Citiți mai multe

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

De la
Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

De la
In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe