Destainuirile ei.

Ea mi-a spus ca vrea sa se descarce. Vrea sa-mi spuna tot ce are pe suflet, sau vrea sa ma lase sa o simt, sa ii simt emotiile, doar prin simplul fapt de a ma privi in ochi.

"Imi doream sa continuam, sa mergem la acelasi pas, chiar daca uneori mergea mai repede decat mine, imi doream discutiile banale, imi doream muzica noastra, sau sa-mi zambeasca atunci cand ziceam vreo prostie. Imi placea sa ne contrazicem, imi place sa sufar din cauza lui. Acum numai sufar, este doar o amintire frumoasa, dar e ca o ciocolata amaruie. E o amintire atat de prezenta, dar parca in ceata, fiindca ceata dispare si asa a disparut si el, impreuna cu tot ce am cladit sau ce urma sa construim.
Daca imi pare rau?

.....

Mi-e dor si atat. Stii, Izabella? Atunci cand pierdeam noptile si ne trezeam buimaci, impreuna, unul langa celalalt. Mi-e dor de acel sentimente si sa nu ma duc la somn singura."