Am ras, am plans, m-ai facut sa plang, te-am facut sa tipi, te ascultam cum tipi si nu spuneam nimic. Am impartit multe, mult prea multe si nu asteptam niciunul ceva in schimb, fiindca totul era natural. Era atat de natural incat era prea simplu si niciodata nu reprosam nimic, poate ca tineam in mine fiindca imi placea sa te menajez. N-ai stiut sa te deschizi, dar eu iti puneam totul pe tava, in schimb. Si timpul a trecut, cand nu stiu, ceea ce e bine, dar mai rau e ca a trecut atat de repede si s-a scurs tot timpul nostru. Incotro? Am stiut de la inceput in ce parte vrei, dar parca mi-ai pus o bomba in fata, pe ultima suta de metrii. DEZAMORSEAZ-O. Si a facut "Bum!" cu tot ce-a fost si ce trebuia sa fie, moment in care ai spus ca nimic nu mai conteaza si nu va mai conta.
Si-atunci... de ce ne mai chinuim sa construim momente si amintiri?
de ce ne mai chinuim sa construim momente si amintiri?
RăspundețiȘtergereBuna intrebare, adica oamenii oricum pleaca la un moment dat, si totusi viata nu ar mai avea farmec fara amintiri, fara momentele frumoase, nu am mai fi noi, pana la urma fiecare om isi are rostul lui in viata noastra, fie ca pleaca fie ca ramane.
Doar cu amintirile ramanem la final-ul nostru...
RăspundețiȘtergereSunt frumoase amintirile dar si dureroase uneori.
RăspundețiȘtergereDaca viata ar fi fara durere, placerile nu ar mai fi asa apreciate :)
RăspundețiȘtergereNu m-ar deranja sa exista numai placeri. Cred ca pe nimeni :)).
RăspundețiȘtergere