A critica sau a nu critica? Asta este întrebarea.

Îmi place să mă contrazic. Mult! Dar în 90% din cazuri o fac atunci cînd am şi un argument care să stea în picioare şi, evident, care să fie si logic. Dar, din cîte am observat, nu multă lume gîndeste raţional, sau corect, sau.. NORMAL şi nu sunt puţine cazuri, din păcate.
 Am ajuns să cred că problema este la mine. De ce zic asta?
Pentru că mă uit în jur şi toţi vor o lume mai bună, un viitor frumos, dar nimeni nu face ceva concret pentru a schimba lucrurile.

Problema e la noi!
Criticăm, judecăm, arătam cu degetul în dreapta şi în stînga, iar cînd vine cineva cu capul pe umeri şi îţi spune realitatea, ne contrazicem pînă în pînzele albe că omul acela e prost şi nu ştie ce vorbeşte. Îmi permit să dau un exemplu cît se poate de clar: Cheloo. Nu am nimic cu lumea care nu-l întelege, care nu-i înteleg ideile şi modul de a reacţiona, pentru că, da recunosc, poate fi poate pea dur pentru mulţi, însa de ce este atît de criticat, mai ales în condiţiile în care niciunul dintre noi nu a stat faţă în faţă cu el să poarte o minimă discuţie. Poate că gresesc şi eu, dar cei care spun că "e de căcăt omu`" (nu că ar da el importanţă pe afirmaţiile oamenilor, din contră cred că se bucură :))) ), o spun cu atîta convingere, încat zici îl cunosc pe om de dooj` de ani. Teoria se aplică pe orice altă personalitate, personaj, om, caracter şi ce mai vreţi voi.

Păi dacă noi gîndim în halul ăsta, încat nu dăm nicio şansă nimănui, sau cel puţin cuiva care e mai "out of the box", cum să sperăm să mai şi schimbăm ceva, mai bine zis, să se schimbe ceva?!