Treceți la conținutul principal

Cafeaua de dimineata



Vine, vine primavaaraaaaaaaa, dar eu astept mai mult varaaaaaaaa! Nu stiu de ce se intampla asta, dar asa simt ca-mi doresc sa se intample, sa fie vara! Si sa ies dimineata sa-mi beau cafeaua, cu un croissant langa, pentru ca asa e mai dragut, undeva pe o terasa sa nu fie foarte cald, fiindca diminetile vara sunt cele mai placute pentru cafele in aer liber!

Si pentru ca tot vorbim de terasa si cafea, de cate ori mergeti undeva sa beti o cafea singuri, dar nu asa in graba pentru ca aveati nevoie sa va treziti, ci pur si simplu sa va bucurati de prezenta voastra, sa admirati trecatorii in tacere?

Eu cred ca as putea face asa ceva doar pe terasa de la Starbucks, cu o carte buna si cu un Venti Caramel Machiatto, dar recunosc, nu foarte des pentru ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva cand imi beau cafeaua, sa prelungesc momentul cand se va termina si evident simt nevoia de oameni ( nu orice oameni ) langa mine, aproape mereu.

Astept sa-mi spuneti si experientele voastre!

O zi frumoasa!!

Comentarii

  1. Imi iau o cafea la pachet si ma postez pe o banca in centru cu castile in urechi. In jurul meu turisti, fiecare vorbind alta limba.

    RăspundețiȘtergere
  2. eu nu beau cafea, eventual ciocolata calda sau capuccino :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu beasu cafea, dar mi-ar plăcea să ies la ceai şi croissant cu cineva drag, într-o dimineaţă de mai la o terasă, într-un loc în care n-am mai fost! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi o duminica pe cinste! :D

      Mersi pt. vizita, te mai astept. O zi frumoasa!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...