Treceți la conținutul principal

Comeback and other sutff

Hello again! Nu stiu daca este tocmai o "revenire", insa ideea e ca am decis sa mai trec cate o idee, doua aici pe "foaia" de blog chiar daca e ea citita sau nu...dar poate la un moment va deveni interesanta pentru cartea pe care planuiesc sa o scriu pana la batranete fie ea publicata ori doar pentru sufletul meu. Pana atunci..


Ma gandeam, oare oricine poate sa faca poezie? Eu aveam pasiunea asta acum ceva timp sa scriu versuri, nu-mi numesc versurile poezie pentru ca nu au ajuns pana acolo, insa.. toata lumea poate face asta? Si ce ne inspira? Help me! Vreau sa scriu din nou versuri doar ca nu vreau sa fie stereotip, sa intru intr-un cerc inchis si sa primesc comentariile acelea rautacioase. Momentan ma inspira albumul lui Praetor-Nomad si daca va ajunge vrodata prin cine stie ce minune sa citeasca asta, vreau sa-i multumesc, cumva..nu stiu cum, mi-a readus pofta de a pune pixul pe foaie(foaie adevarata, nu cea de blog) si sa pun "jos" literele, cuvintele care formau versurile! Vreau doar sa exersez pentru asa presupusa mea carte. Nu poate fi chiar asa de greu, nu?

Va pup! 

Comentarii

  1. nu e greu daca vrei, e bine totusi ca ai ceva ce te inspira:d
    welcome back again!!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Thanks! Sper sa nu dezamagesc si sa scriu chestioare interesante :P.
    Cat despre versuri...nu e greu, dar tre` sa sune si ok si sa nu fie ceva obisnuit, iar in momentul de fata un album ca inspiratie.. e cam putin.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

32 de momente: versuri devinaesteiza.eu

Nu v-am mintit, am zis ca o sa pun ce mai scriu eu, greu se pot numi poezii, sunt cateva cuvinte aruncate pe unele piese pe care le mai ascult, instrumentale care apar de nicaieri sau pur si simplu ganduri aruncate impreuna. De ziua mea am scris asta: Si cand nu mai poti Mai poti putin Dar te-ai saturat sa auzi ca tu contra valurilor inoti Inima-ti pompeaza, sufletul alearga si gandul iti viseaza Renunta se aude, lupta iti este la indemana Cand vrei sa fugi, vrei sa auzi: "Ce mi-ar placea sa ramana." Si te sperii si te inchizi si sentimtele te tin de mana. 32 de ganduri, 32 de sentimente, 32 de ierni si toate incotro s-o iei? Si asa inveti. Inveti sa dansezi, inveti sa iti permiti sa inoti cu valul Inveti sa visezi, chiar daca toti vor doar sa fii prezent Inveti sa zburzi, indiferent ce simti. Inveti sa simti si sa nu te mint. 32.

Aduc blog-ul la viata cu rime scrise de mine: Avem timp

In urma cu muuulti ani am pornit la drum cu acest blog si pe atunci obisnuiam sa scriu si cateva poezioare, daca le pot numi asa. Pe langa tot ceea ce aberam pe aici, imi mai permiteam sa dau drumul imaginatiei si puneam pe "foaie" cateva versuri care sa rimeze, speram eu. Nu am mai scris de mult in acel stil, stilul pe care il puteti citi aici , asa ca, am zis ca poate e timpul sa reiau aceasta pasiune. De obicei ma pun sa ascult cateva piese si ma opresc la una care ma inspira si scriu pe acel ritm. Nu stiu cat de bine sau rau imi iese, dar ceva tot iese.  Poate ca la urmatoarele o sa va spun ce ma mai inspira, insa pana atunci, va las randurile de mai jos: Avem timp Pierduti printre cearsaful alb si rece intr-o vara care pare ca nu mai trece nu mai vreau sa plece. ne-atingem sufletele cu privirea mii de inimi care bat in acelasi timp mii se suflete care simt ce n-au simtit la timp si s-au pierdut in golul secundelor numit, dar eu atingerea ta o simt ca-ntrun vis si-atunci ...