Treceți la conținutul principal

Eul

Oare în ce moment vrem timp doar pentru noi, iar în ce moment avem nevoie de acest timp şi în ce circumstanţe este provocată această nevoie? Conştientizăm care este limita înainte să facem POC?

Mergând pe stradă observ încruntarea tuturor, deci după calculele mele cred că toţi au ajuns la limită sau au depăşit-o de mult, au făcut POC şi iar poc de nenumărate ori, dar la vremurile astea nu îi învinuiesc, însa ei de ce nu îşi acordă acel timp, acea pauză ? Să fie sistemul de vină sau noi că ne-am complăcut aşa în non-sens?

Poate că unii se gândesc că dacă se duc singuri să mănânce şi să nu se gândească la nimic, doar să se bucure de puţină vreme petrecută cu sinele săui este o persoană singuratică? Nu cred, fiindcă, uneori te poţi simţi de 10 ori mai singur chiar dacă te duci cu colegii de liceu/facultate/muncă sau prietenii, deşi vorbiţi şi eşti înconjurat de multe persoane, aparent nu eşti un om solitar, dar în mintea ta sunt alte idei, gânduri care te preocupă şi nimic nu este comun cu ceea ce se discută în jurul tău, asta te poate face să te simţi solitar. Nimeni nu te poate asculta mai bine decât tu singur, de aceea apare nevoia de timpul doar pentru tine.

Ar fi frumos dacă treptat ar dispărea cât mai mult din îmbufanrea celor din jurul meu să ne respectăm mai întâi pe noi şi să ne preocupăm mai mult de Eul nostru, dar să avem grijă să nu începem să vorbim despre noi la persoana a treia. :D !


Comentarii

  1. multi vorbesc de ei la persoana a treia cu un motiv:) si acela ca n au curaj sa recunoasca de fapt ca ei sunt "victimele" intamplarilor "scrise" sau "povestite"..sau "prietena cea mai buna a mea a patit..." dar de fapt "eu sunt prietena mea cea mai buna"..sau "imaginatia mea este pe baza intamplarilor din viata mea dar nu am curaj sa recunosc.."
    de pauze avem nevoie toti...dar o sa vina momentul cand n`o sa mai avem parte de ele...

    RăspundețiȘtergere
  2. Well... lasitatea domina din pacate multa lume, cat despre pauze, cred ca mereu vom aveam nevoie de ele fiindca mereu va exista agitatie in viata fiecaruia si la un moment dat pur si simplu obosesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. izule,vad ca esti preocupata de acest subiect:d este bine..asta imi aminteste de un moment dragut...o sa dau cateva detalii:)) eu tu si paula,in metrou,suntem din constanta si acolo e mai frumos ca zambeste toata lumea?:)) a fost dragut:D pup izule:*:*:*:* sunt foarte de acord cu ce ai spus tu ca a dori sa stai tu cu eul tau la un moment dat sau ca ai nevoie cateodata de timp doar pentru tine nu inseamna ca esti solitar!-A.:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. :)))) Daaa ce caterinca a fost atunci in metrou !!

    Multumesc mult, Anca pt apreciere si pt ca mi-ai amintit de momentul ala dragut >:D<>:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu neaparat, poate inseamna si o simpla zi in care esti doar tu cu gandurile tale pe care ti le aranjezi asa frumos la fel cum iti aranjezi si hainele in dulap.. putina ordine, intelegi? :*

    RăspundețiȘtergere
  6. eu n`o am decat pe mami in cap si e agitata mereu:))nu poa` sa stea locului nici macar o zi..poate doar cand mai pleaca pe undeva e linistita..dar, evident ca sunt persoane care fac si asta

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna, imi place blogul tau, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  8. Muie la iehovisti, mormoni si atei!

    RăspundețiȘtergere
  9. heeeeeeeeeeeeeeeeeeiiii dc nu mai scrii nimiiiic?:(

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…