Treceți la conținutul principal

Marioneta societăţii

Astăzi a trecut o lună de când sunt în rândul majorilor!Pam-pam!! Nu ştiu dacă trebuie să mă bucur sau nu, însa am o stare de spirit destul de bună, în ciuda faptului că vremea de azi nu e tocmai de fericire, zâmbete si energie. 
După această introducere ar merita să dezvolt subiectul iniţial.

Momentan am câteva idei, probleme şi gânduri pe care aş vrea sa mi le clarific.

În primul rând..de dimineţă pe la 7:00, în timp ce aşteptam iubirea pe 4 roţi, numită 182, ascultam din nou melodia lui "Zâmbărici" si Cheloo şi am observat următoare chestie, aceea fiind că don' Cheloo a trecut la un alt nivel de rime sau de a pune problema.Nivelul FĂRĂ înjurături...
Şi acum mă adresez lui, poate cine ştie prin ce coincidenţă bolnavă imi va citi blogul, dat fiind faptul că îmi este şi vecin ( de cartier ce-i drept), ce s-a întamplat cu stilul tău "murdar", Cătălin Ştefan Ion?

A doua problemă constă în MANIPULAREA cea de zi cu zi, socială, care se petrece în văzul tuturor, devenind din ce în ce mai evidentă, iar noi toţi ne comportăm de parcă ar fi ceva normal.
Pornind de la exemplul "Plec pe marte", care evident a fost realizată sub îndrumarea banului, care te modelează după bunul plac, şi ajungând inevitabil la politica noastră dezorganizată, care se face după nişte reguli, evident, însă regulile junglei.
Dacă suntem în punctul în care arta, cultura si frumosul, adică -  TEATRUL este desconsiderat de cei care ne conduc, prin tăierea din pensii, practic, prin a le lua pâine de la gură celor care s-au chinuit aţâţia ani pe scenă, să îi formeze o cultură, pe care ar fi trebuit să o aibă, celui care a ajuns acum acolo sus şi dă legi in stânga şi-n dreapta, ce o să se întample mai departe? Ce o să înţeleagă tânărul care abea îşi formează o gândire raţională, despre cum trebuie să funcţioneze în societate?

De fapt cine sunt cu adevărat cei care au ţara asta in mâini? Ei de cine sunt manipulaţi la rândul lor şi oare ce s-ar întampla dacă cei din spatele cortinei nu ar exista?
Zilnic cresc taxele, se inventeză unele noi, oamenii muncesc pentru stat, răsplata fiind prea mică, aşadar undeva logica îşi pierde din strălucire, iar pietonii se complac în situaţia de faţă.

Evident e o discuţie care poate dura o veşnicie, dar vă invit să-mi spuneţi dacă vă place sau nu cum trăiţi, de ce sau ce aţi schimba şi cum aţi schimba. Orice.. Bring it on!

P.S.: Nu vă speriaţi, mai am şi momente de genul în care mă gândesc la traiul şi politica noastră, însă nu mă dau ştiutoare ci doar îmi pun anumite întrebări pe care cred că ar fi normal să şi le pună oricine, nu? :-S.


O să caut repede ceva funny să destindem atmosfera, promit!:D

Comentarii

  1. Hey hey hey... eşti too young ca să fii împotriva sistemului...

    Trăieşte-ţi viaţa şi bucură-te de ea!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil, doar că anumite lucruri sunt prea evidente şi destul de deranjante.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu trebuie sa fii impotriva sistemului de acum , dar e bine sa-l cunosti sau sa cunosti anumite limite .. poti considera un as in maneca .. oricum sistemul de la noi este facut in asa fel sa te dea afara din tara... imi place subiectul .. daca stim de ce sa traim asa .. singura solutie e sa ne trezim , in stilul asta nu avem cum (Slim). salutari:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulţumesc pt părere.. Şi nu cred că trezirea asta se va petrecere în curând. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. nup nu se va petrece ... suntem prea manipulati si luati la misto .. calcati in picioare de niste marionete.. un om nu-l poti schimba dar il poti rotunji .. asta ar trb sa facem si noi nu sa schimbam sa rotunjim , daca intelegi c vreau sa spun .. ori inca o revolutie:)) (slim)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum a fost la munte când am plecat pentru prima dată singură?

  Fiecare om trece prin diverse perioade în viață și deciziile pe care le ia nu se explică neapărat pe moment, însă ceva mai târziu vor fi înțelese. Așa cred că m-am trezit și eu, după ce am fost într-o mică excursie cu una din prietenele mele, că mi-aș dori să plec efectiv singură. Eu, în mașină cu muzica pe care vreau eu s-o ascult, la drum doar cu bagajele mele în portbagaj și cu gândurile mele. Inițial m-a speriat puțin ideea asta, ce o să fac eu atât timp?! Apoi, gandindu-mă că Raluca, bff-ul din grădiniță, a plecat și în altă ȚARĂ singură, eu n-am motive să mă fâstâcesc atât și să îmi văd de excursia mea. Nu sunt singura și nici ultima fată care pleacă singură undeva și tot citeam fel și fel de articole și mă gândeam cum au curaj. Eu am plecat singură, momentan, doar aici la noi, dar mă gândesc, după toată pandemia și nebunia asta care nu știu cât va mai dura, să încerc să plec și mai departe de România. Bun, ceea ce urmează să vă spun probabil ați mai citit și v-au mai...

Cum să îți faci tenul fericit

„Frumuse ț ea e o scrisoare de recomandare pe care natură o dă favoriților ei.” — Voltaire            Pornind de la această idee, vreau să vă spun că orice om este frumos în felul său, orice persoană trebuie să aibă grij ă  de caracteresticile fizice, însă și de cele interioare. Pentru a fi un om frumos, trebuie să nu uiți să fi și bun, iar eu am crescut într-o familie unde aceste două aspecte sunt esențiale.            Mamă îmi spune până și în ziua de astăzi că trebuie să am tenul îngrijit, părul curat, hainele călcate și "să îmi văd de treburile mele", adică să nu fac rău nimănui și să încerc să am un comportament care să nu deranjeze pe cei din jurul meu.             Însă de când eram mică am fost fascinată de ceva: mama mereu se  trezește mai devreme, înainte de a pleca la serviciu și își repet ă  ritualul de frumusețe...

Fă-ți un bine: zâmbește!

 Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?        Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.        Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!        Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile.         Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lam...