Presupun că v-aţi dat seama despre ce este vorba în acest post. Dap! Chiar despre ele..viciile. De ce? Pei mă uitam acum la o sticlă de apă plată, Dorna, cumparată de Terasa Veche unde am făcut o oprire pentru mărţişorul Ralucăi şi-un pahar de vorbă alături de-o ceaşcă de ..CAFEA! Aşa cum m-am obişnuit de mult timp să-mi savurez fericirea, la cană sau ceaşcă, alături de-un pahar cu conţinut incolor si inodor cu un conţinut mediu de substanţe minerale. Numele meu este Izabella şi sunt dependentă de cafea. Este bună, energică, îmi face ziua frumoasă şi însorită chiar şi când toarnă cu găleata, nu mă critică, nu mă iubeşte, pur şi simplu mă simt bine s-o ştiu în organismul, sângele, corpul meu. Am început timidă prin clasa a opta sau a şaptea, spre ruşinea mea nu am o orientare foarte bună în timp, şi m-am specializat în domeniul bătului cafelei într-a noua, iar în cultura ei în a zecea, vacanţa de vară spre a unşpea, lucrând... unde altundeva decât într-o cafenea, aceea fiind Starbu...