Treceți la conținutul principal

Scrisoare deschisă către mass-media, Marcel și Măria



 Încep să cred că nu mai gândim, că nu mai avem ce să vorbim și ajungem să fim manipulați de o cutie.
 
 
 De regulă dorm cu TV-ul deschis, așa mi-am făcut obicei, don't judge me. Nu de multe ori ascult sau mă uit la ce se întâmplă, însă aseară, fiind lună plină și foarte obosită, oboseala aceea care nu te lasă să adormi, auzeam în treacăt ce se vorbește la TV.
 
 
 Mai oameni buni, nu știu dacă pe toate posturile se întâmplă asta, dar oricum e din ce în ce mai des. De ce mă interesează pe mine că nu știu care Măria a lu` Marcel a venit cu urme de palmă pe mașină, rochia patată de musculițe și ciulini (asta am înțeles eu, adormită fiind, să-mi fie cu iertare dacă greșesc circumstanțele în care Măria și-a pătata rochia). Sau de ce m-ar interesa că Măria asta, imediat după ce a venit, de unde a venit ea și-a băgat rochia, murdară fiind, la spălat și domnul Marcel a intrat în casă și i-a zis pe un ton impunător: "Ai băgat rochia la spălat!". Bravo Einsten, dacă merge mașina de spălat, ți-ai dat și tu seama că o haină ceva, e băgată acolo! Ai un os.
 
 
 
 Pe lângă asta, atât de bărbat e Marcel, încât și-a adus în apărarea sa o femeie. O doamnă, Mara Bănică, care prin telefon se agită că un Pepsi, în loc să doarmă liniștită, să-și facă o baie relaxantă, unghiile sau să bea un pahar de vin, la un film, susținând că ea înainte nici măcar nu-l plăcea pe acest Marcel, dar totuși îl apăra. Wow! Nu puteam să trăiesc fără informația asta.
 
 
 
 De altfel, sunt fel și fel de emisiuni, în care cutărică din Vaslui este adus și făcut de Doamne Iartă-mă, că bea alocația copilului, că se fute cu verișoara lu nevastă-sa, nu muncește sau mai știu eu ce face.
 
 
 
 De ce?! De ce îi aduceți?
 
 
 
 Nu credeți că avem cu toții destule probleme, nu credeți că și voi aveți problemele voastre încât să căutați și alte probleme?
 
 
 La un moment dat, parcă se dăduse o lege prin care la știri trebuiau să se difuzeze evenimente fericite în egală măsură cu evenimente negtive. De ce nu se ține cont de acest aspect? Sau de ce nu sunt constructive evenimentele negative?!
 
 
 Am auzit de atâtea ori replica "Asta se cere.". Nu cred. În jurul meu am atâtea exemple care se plâng de același lucru, persoane din generația mea care vor să vadă altceva, ceva nou, ceva fresh, ceva constructiv. Vrem să vedem că lucrurile se mișcă în țara noastră și nu doar că se produce frecarea dintre Măria și nu știu ce persoană cu care l-a înșelat pe Marcel. Vrem să știm de ce un spital s-a mutat la mama naibii, vrem să știm de ce durează atât de mult să se termine o linie de metrou (nici nu mai e nevoie să menționez care), vrem să știm cum putem rezolva să mai eliminăm din haosul de pe șosele, să putem câștiga mai mult, iar salariul minim pe economie să nu mai fie atât de minim. Hai că m-am și jucat puțin cu cuvintele.
 
 
 Eu una vreau să știu cum pot să-mi deschid o afaracere, cum pot să călătoresc cu bani puțini, ce locuri merită să le vizitez, să aflu despre cultura din alte părți ale lumii. Când o să fie o emisiune despre lucrurile astea?! De ce doar pe Travel Channel pot să văd cum un cuplu care aveau ambii super cariere, au lăsat tot, și-au dat demisiile și s-au dus să locuiască pe o insulă superbă, unde au construit împreună o casă de la zero și se trezesc pe o INSULĂ, în fiecare zi.
 
 
 Nu asta se cere!
 
 
 Sunt atâția oameni care chiar cred tot ce se întâmplă în cutia aia din fața lor, încât vor face și ei mai departe același lucru. Pentru voi e bine, aveți subiecte, nimic de zis. Dar de ce să nu încercăm să avem și subiecte frumoase și ușor de "digerat"?
 
 
 Zic și eu! :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea II

Am revenit cu peripețiile mele, care îmi fac viața mai frumoasă și cu care mă mândresc! :))

Îmi place ca-n fiecare zi să am câte o experiență de povestit sau poate de ținut minute pentru amintiri frumoase, mai puțin frumoase, palpitante sau cum sunt ele.

 Vă povesteam în articolul anterior, că am niște vouchere de vacanță, pe care aș vrea să le epuizez. Nu eu singură, ci împreună cu familia, să ieșim un weekend pe undeva, de preferat la munte, iar ocazia s-a nimerit numai bine, fiind și ziua de naștere a tatălui meu luna aceasta.


Ca un reminder, voucherele le-au primit ai mei, ei lucrând la stat. Eu sunt "corporatristă", de câteva luni, așa că mă bucur de beneficiile unei companii mari. Acum ele diferă de la firmă la firmă, așa c-o să enumăr bonurile de masă și asigurarea de sănătate. 

 Continuând aventura mea, vă ziceam că inițial am dat de o doamnă, doamna Mihaela, de la Pensiunea Mihaela, din Poiana Brașov, pe care o recomand cu mare drag. Puteam folosi voucherele de vacanță…

Experiența Cereal Crunch Cafe într-o zi de weekend

Să fim copii pentru inc-o zi!



 Pe premiza asta a fost experiența mea pe care am avut în acest weekend cu Roberta. De ceva timp am dat "nas în nas" cu o pagină de instagram numită Cereal Crunch. Se pare că m-am potrivit la gusturi culinare, să spun așa, cu ea, ne-am hotărât să mergem, după ce am avut mai multe tentative, dar nu am reușit să ne intersectăm programul.



 De poftă ce ne era, am zis că sâmbătă este ziua cea mare!



 Înainte de asta, am băgat și o oră și jumătate de sală, pentru că mă simțeam cumva vinovată de ceea ce va urma, dar mă simțeam și atât de bineeee și entuziasmată că voi mânca cele mai bune cereale!  Roberta nu mâncase mai nimic aproape toată ziua, pentru momentul mult așteptat, hihi! :D



 Ne-am întâlnit și am pornit la drum. Localul este amplasat destul de bine și poți ajunge ușor și cu mașina și cu transportul în comun sau pe jos, mai exact pe Bulevardul Națiunilor Unite. Eu inițial am crezut că de la Unrii, trebuie să merg spre Bibliotecă Națională, dar…