Treceți la conținutul principal

Scrisoare deschisă către mass-media, Marcel și Măria



 Încep să cred că nu mai gândim, că nu mai avem ce să vorbim și ajungem să fim manipulați de o cutie.
 
 
 De regulă dorm cu TV-ul deschis, așa mi-am făcut obicei, don't judge me. Nu de multe ori ascult sau mă uit la ce se întâmplă, însă aseară, fiind lună plină și foarte obosită, oboseala aceea care nu te lasă să adormi, auzeam în treacăt ce se vorbește la TV.
 
 
 Mai oameni buni, nu știu dacă pe toate posturile se întâmplă asta, dar oricum e din ce în ce mai des. De ce mă interesează pe mine că nu știu care Măria a lu` Marcel a venit cu urme de palmă pe mașină, rochia patată de musculițe și ciulini (asta am înțeles eu, adormită fiind, să-mi fie cu iertare dacă greșesc circumstanțele în care Măria și-a pătata rochia). Sau de ce m-ar interesa că Măria asta, imediat după ce a venit, de unde a venit ea și-a băgat rochia, murdară fiind, la spălat și domnul Marcel a intrat în casă și i-a zis pe un ton impunător: "Ai băgat rochia la spălat!". Bravo Einsten, dacă merge mașina de spălat, ți-ai dat și tu seama că o haină ceva, e băgată acolo! Ai un os.
 
 
 
 Pe lângă asta, atât de bărbat e Marcel, încât și-a adus în apărarea sa o femeie. O doamnă, Mara Bănică, care prin telefon se agită că un Pepsi, în loc să doarmă liniștită, să-și facă o baie relaxantă, unghiile sau să bea un pahar de vin, la un film, susținând că ea înainte nici măcar nu-l plăcea pe acest Marcel, dar totuși îl apăra. Wow! Nu puteam să trăiesc fără informația asta.
 
 
 
 De altfel, sunt fel și fel de emisiuni, în care cutărică din Vaslui este adus și făcut de Doamne Iartă-mă, că bea alocația copilului, că se fute cu verișoara lu nevastă-sa, nu muncește sau mai știu eu ce face.
 
 
 
 De ce?! De ce îi aduceți?
 
 
 
 Nu credeți că avem cu toții destule probleme, nu credeți că și voi aveți problemele voastre încât să căutați și alte probleme?
 
 
 La un moment dat, parcă se dăduse o lege prin care la știri trebuiau să se difuzeze evenimente fericite în egală măsură cu evenimente negtive. De ce nu se ține cont de acest aspect? Sau de ce nu sunt constructive evenimentele negative?!
 
 
 Am auzit de atâtea ori replica "Asta se cere.". Nu cred. În jurul meu am atâtea exemple care se plâng de același lucru, persoane din generația mea care vor să vadă altceva, ceva nou, ceva fresh, ceva constructiv. Vrem să vedem că lucrurile se mișcă în țara noastră și nu doar că se produce frecarea dintre Măria și nu știu ce persoană cu care l-a înșelat pe Marcel. Vrem să știm de ce un spital s-a mutat la mama naibii, vrem să știm de ce durează atât de mult să se termine o linie de metrou (nici nu mai e nevoie să menționez care), vrem să știm cum putem rezolva să mai eliminăm din haosul de pe șosele, să putem câștiga mai mult, iar salariul minim pe economie să nu mai fie atât de minim. Hai că m-am și jucat puțin cu cuvintele.
 
 
 Eu una vreau să știu cum pot să-mi deschid o afaracere, cum pot să călătoresc cu bani puțini, ce locuri merită să le vizitez, să aflu despre cultura din alte părți ale lumii. Când o să fie o emisiune despre lucrurile astea?! De ce doar pe Travel Channel pot să văd cum un cuplu care aveau ambii super cariere, au lăsat tot, și-au dat demisiile și s-au dus să locuiască pe o insulă superbă, unde au construit împreună o casă de la zero și se trezesc pe o INSULĂ, în fiecare zi.
 
 
 Nu asta se cere!
 
 
 Sunt atâția oameni care chiar cred tot ce se întâmplă în cutia aia din fața lor, încât vor face și ei mai departe același lucru. Pentru voi e bine, aveți subiecte, nimic de zis. Dar de ce să nu încercăm să avem și subiecte frumoase și ușor de "digerat"?
 
 
 Zic și eu! :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum mi-am găsit cazare cu vouchere de vacanță - Partea I

Știm cu toți cât de stresantă este viață în oraș, zi de zi la muncă, probleme de acasă, trafic infernal, etc etc. Asta pentru că, mulți dintre noi, tindem să vedem partea mai negativă a lucrurilor. Nu neg. Nu sunt 100% optimistă în fiecare zi, ca orice om, am și eu zile mai puțin optimiste, dar în sufletul meu, mereu sunt cu zâmbetul pe buze și știu că toate se vor rezolva, în bine, cumva!



 Una peste alta, îmi doresc ca părinții mei să se relaxeze și dacă tot au primit vouchere de vacanță, ei lucrând la stat, ar fi păcat să se irosească și să nu le folosim, iar pentru că și-au dorit să ieșim în familie, m-am pus pe căutat o variantă cât mai ok, cât să mulțumim pe toată lumea.

 Aș vrea să încep prin a vă spune că dacă vreți să vă planificați un concediu sau o fugă de un weekend și să achitați cu tichetele de vacanță, când începeți căutările, vă rog să va înarmați cu multă răbdare.



 În primă fază, am găsit un site, unde teoretic găseai toate cazările care acceptau tichete de vacanță, …

Dramă vieții: ea îl place, el (ghici ce) nu!

De ceva timp nu am mai făcut nici un articol despre relații, sentimente și xoxo-uri de genul acesta. Scriu după cum simt și subiectele îmi vin fie pe moment, fie îmi trece vreo idee în cap, uit s-o notez și îmi mai aduc aminte destul de târziu despre ce am vrut să scriu, între timp deja epuizând o altă temă.



 Acum, de curând, mă tot roade ceva.



 Mai știți cum scriam prin 2015 cum fiecare avem nevoi diferite? Probabil că nu, dar uitați aici articolul. 

 În urmă cu câteva zile, purtam o discuție cu cineva, o fată, care se plângea că nu își găsește și ea un băiat de treabă. În primul rând: nu mai căuta - o să vina, când o să vină, când va fi momentul să întâlnești pe cineva, va fi de la sine, iar în al doilea rând: nu poți să știi niciodată din prima dacă este "de treabă sau nu". Acordă timp.



Ceea ce m-a șocat pe mine cel mai tare, a fost când mi-a zis că este deja cu cineva și că este îndrăgostită nebunește de el, sunt împreună de 3 luni, însă nu este deloc fericită. CE?!?!! A…

Fă-ți un bine: zâmbește!

Știi că ai unele zile, perioade, săptămâni, poate chiar luni când nu ai chef de nimic?



 Ei bine, cred că am trecut prin așa ceva, drept dovadă  sâmbăta trecută am stat pur și simplu toată ziua în pat și m-am uitat la seriale. Friends & Mom, ambele geniale! Dacă le-ați văzut, să-mi spuneți părerea, iar dacă nu, o să revin cu detalii.



 Una peste alta, poate că ai nevoie sau nu, de acele zile în viața ta, cert e că uneori nu am chef nici să scriu, așa că, pentru asta vă rog să mă iertați!



 Vreau să mă țin de planul meu de a-mi scoate pasiunea la suprafață cât mai des posibil și fac progrese, din punctul meu de vedere, ținând cont de faptul că am avut întreruperi și de luni de zile. 



 Ce am învățat eu din toată experiența cu zilele fără chef? Este că trebuie să te bucuri de orice moment, să știi să le iei pe toate ca atare și să încerci să nu te lamentezi, ci să-ți ții psihicul sănătos. Ca să nu mai vorbim de fizic. Acela vine la pachet cu organismul, care este atât de deștept, încâ…