Stând la PC în dimineaţa aceasta însorită, cu cafeaua în faţă, mă gândeam să scriu ceva cu soare ca vremea de afară, ceva despre iubire, poate, sau aţi înţeles voi ideea, ceva FRUMOS. Însă deodată mi-am adus aminte că săptămâna mea nu a fost tocmai bună, şi m-am blocat la câteva rânduri aşa că nu mă voi forţa să scriu pozitiv dacă nu simt, mi-e teamă să nu iasă prost. M-am oprit asupra unei idei: de ce persoanele din jurul nostru cu care colaborăm zilnic, şi ar trebui ca una să se acopere pe cealaltă şi să se ajute, în momentul când au o zi mai proastă şi o pilă sus la bo$$, se gândeşte "Bă, şi-aşa am nervi, hai să mi-i descarc pe cine NU este de faţă pentru că e mai frumos aşa, n-are cum să se apere sau să comenteze!" apoi te bagă-ntrun noroi/căcăt sau cum vreţi să-i spuneţi din care n-ai cum să ieşi decât dacă te freci de N ori cu peria şi îi mai freci şi pe restul, deşi nu sunt murdari:)? Ar trebui să bag la cap ceea ce îmi tot repetă prietenii, că sunt prea na...

Buna dimineata!

Nu! Tot ce este frumos nu trece repede, nu trece deloc dacă ştii cum să-l menţii, pe el, frumosul. Să vă jucaţi de-a-v-aţi-ascunselea, ca să nu faci exces şi să nu profitaţi  încît să nu mai fie frumos şi pentru alţii. Scriu asta pentru că astăzi am avut atît de multe sentimente, mai mult rele decît bune(şi ele tot sentimente se numesc, nu?) încît pentru cîteva secunde în mine s-a oprit totul, apoi s-a reconectat tot sistemul şi a început să meargă foarte tare, să alerge, voia să nu mai fie acolo, sperînd că nu este adevărat şi că oamenii nu mor. Am realizat că noi oamenii suntem nişte ţigări. Viaţa noastră este o tigare, în mainile noastre stă scrumul atîta timp cît avem grijă de el să nu cadă. Scrumul este personajul pozitiv, dar şi el are un capăt de drum, la filtru acolo. Trebuie să avem grijă ca fumul, momentul vieţii, să se ducă în toate părtile şi să exploreze totul dacă este posibil, să nu regrete nimic, să se inalte cît mai sus cu celelalte fumuri. O palmă, apoi u...

Azi am chef să mă relaxez. Mă trezesc dar nu mă ridic din pat, mă uit puţin la desene, Tom şi Jerry, mi-amintesc de vremurile cînd îmi doream să fiu mare, acum vreau să fiu mică! Ce frumos era cînd mă jucam eu "de-a avocata" sau cînd la întrebarea "-Ce vrei să te faci cînd o să fii mare?" nu răspundeam, în mod sigur, "-Doctoriţă!". Mi-am băut cele două cafele, m-am îmbracat uşor, fără să mă grăbesc. Se grăbeşte viaţa destul aşa că nu am nevoie să o mai fac şi eu. Puţin machiaj, tocurile, ochelarii, camera de fotografiat, cartea, muzica şi cheile, şi-am plecat. Nu ştiu încotro, aşa e orice zi, nu planific, mă las purtată de razele soarelui, de nori, de ploaie, ninsoare şi de oameni. Mă hotărăsc să mă duc să pozez, să mai adaug ceva la catalogul meu, apoi mă opresc sub un copac, deschid cartea şi încep să citesc după ce mă uit să văd cum au ieşit pozele. Citesc, observ, simt. Ţie ţi-am zis să ieşi cu băieţii sau cu fetele. Eu fac ce simt azi.    ...

Dimineaţa, o să ne trezim cu razele soarelui care ne mângâie uşor părul, însă şi cu acea uşoară adiere de vânt de primăvară, deşi e vară, care flutură perdelele vintage, ne vom iubi pentru că nu vom fi perechea aia monotonă care să se iubească doar pe întuneric, şi o vom face uşor, pasional şi apoi tare şi... Aşa e dimineaţa. Fiecare la biroul lui, la afacerea lui, avem şi una împreună dar ne-am mai făcut un bussines separat ca să nu ne sufocam unul cu celalalt, tu să-ţi iei maşini, eu pantofi şi să nu vă gândiţi că ne-am plictisi dar vrem să ni se facă cât mai dor de noi  încât în momentul revederii, să fie atat de mare flacara,  să se producă o explozie. Te mai cerţi cu secretara, eu cu secretarul şi ne scriem câte un mesaj cât de bun ar fi un masaj în doi, doar noi, în clipa aceea. Ador sentimentul când acasă, pe terasa de la casa aceea de pe plajă, unde pe măsuţa din mijloc, eu te aştept fiindcă am programul mai scurt, cu un pahar de vin roşu şi un mic ...

NU am cum sa  nu impart cu voi asa ceva. Alte cuvinte nu-si mai au rostul so enjoy it!

A trecut vremea de cand stateam la scari la TNB Au trecut anii insa altii au ramas pe aceleasi filme Cand ei nu stiu cum e sa le daruiesti un buchet de lalele. Am ajuns la Universitate unde vad fel si fel de vieti ratate Si acum ma uit la aceste marionete cu picioare inalte Nu! Sunt clovnie cu ele inalte, Oameni marionete, mare altitudine Lucururi ce ma sperie de moarte.   Stiu ca ei incearca sa ne dea zambete Cu baloane colorate in diverse forme malformate Dar mie imi aduc temeri curate! Ma urc in unu trei sapte Si gandul meu pleaca departe. *In casti rula:

Lansat ieri in Fabrica! Unde am fost si eu la primul meu concert Specii! Yeeeyyyy, happpyyy!! Bine Speciiii.Pace!! BREAA!!  I've seen it all, I have seen the trees, I've seen the willow leaves dancing in the breeze I've seen a man killed by his best friend, And lives that were over before they were spent. Am renunţat de mult să te mai critic căci am înţeles Că fără mine nu puteai să te ridici şi te iubesc Dar tu eşti slab şi răneşti ce iubeşti , c-aşa fac toţi Deci negi renegi cine eşti , c-aşa fac toţi Puteam să facem bani buni pe parcurs Caşcaval Delaco dar eşti lacom şi niciodată n-ajung Asta mi-e corvoada , mă doare spatele , noada Cocoaşa şi boaşele când îmi dau drumu Asta mi-e viciu dă briciu şi brişca , puşca şi şişu Sunt Mişu , îmi place sticla şi pixu , haşu , boscheţi şi tufişuri Îmi place adevărul , nu halesc minciuni De la nici un agarici care mă bâzâie cu kitschuri Îi plesnesc cu pliciul pentru sadomasochişti Am biciu şi cătuşel...

Cum ar fi fost daca eram toti fluturi? Daca zburam printre flori ca ei, ne-am fi  imprietenit cu randunelele si am fi salutat soarele din mers/zbor? De ploi ne-am fi ascuns sub o frunza. Poate ca am fi pretuit mai bine clipele si ne-am fi bucurat cu toata fiinta noastra de fluturas de ele, am fi profitat la maximum de tot ce ne iesea in cale (nu in felul acela urat) si nu am fi ezitat nimic din ceea ce ar trebui sa facem. Daca si cu Parca! Sambata si Primavara.

Cand ascult muzica, in special cand imi pun castile in urechi, se opreste totul si ma pierd, insa imi place aceasta pierdere, este una benefica. Privesc in gol, apoi ma ridic din fiinta mea (asa ca in filme cand intra cineva in moarte clinica) si plutesc odata cu versurile. Mi se intampla sa si adorm in autobuz cand sunt foarte obosita, in timp ce o ascult, dar asta inseamna ca ma calmeaza, ma relaxeaza si-mi da ceea ce am nevoie la momentul oportun. Odihna.

Cu tot cu nori, e dimineata dar tot simt acei fiori. Pe geam, ma uit si observ cum sunt impinsi de vant, norii, ca sa faca loc soarelui, iar eu nu ma pierd printre ei ci printre aburii ce se inalta din cana mea de cafea, o cana alba cu un desen vintage. Ma relaxez, asa ca nu am noima in ceea ce zic! Voi, cei ce umblati ca nitste furnici, grabiti sa ajungeti ori la munca ori la vreo intalnire poate de afaceri, prea putine de idile, nu mai acordati deloc atentie oamenilor din jurul vostru si atunci cand stati la geam, cum stau eu acum si va observ, priviti fara pic de interes exact asa cum a zis Ombladon c-o sa se intample! Scoateti capul din pamant si zambiti. O zi linistita!

Motto: “Toţi depresivii sînt tipuri eminamente subiective…Ei sînt singurii care coboară în adâncimile vieţii pînă acolo unde aceasta se îmbină cu moartea… Politicul aparţine domeniului exteriorităţii. Din acest motiv, valorile politice sînt la periferia valorilor spirituale” (Emil Cioran, 1932) " Câteva scrisori din tinereţea filosofului, rămase necunoscute publicului larg, pot fi citite în vitrina video concepută pentru licitaţia organizată joi, 7 aprilie, la Hotelul Drouot din Paris. Corespondenţa pe care Emil Cioran a purtat-o cu familia a fost publicată la Editura Humanitas, în 1995 – anul morţii filosofului. Volumul care reunea respectiva selecţie era intitulat „Scrisori către cei de-acasă” şi se deschidea, din prefaţă, cu avertismentul că în paginile cărţii era redată - „din varii motive, lesne de înţeles” - doar o parte a corespondenţei semnate de autor.  În vitrina on-line a obiectelor licitate joi, 7 aprilie, la Paris , pot fi citite mai multe scrisori ...

POVEŞTI DE BUCUREŞTI „Welcome to the Hotel Cişmigiu“ – adevărul despre fostul cămin al Facultăţii de Teatru    Hotelul Cişmigiu, pe când se numea Palace (FOTO: art-historia.blogspot.com). În medalion - Tudor Chirilă   Construit în anul 1912 şi denumit la timpul respectiv Palace, hotelul Cişmigiu a fost prima clădire construită pe Bulevardul Regina Elisabeta. Accidentul de la începutul anilor ’90, în care şi-a pierdut viaţa o studentă basarabeancă, l-a inspirat pe actorul Cristi Iacob să scrie versurile melodiei „Hotel Cişmigiu“, cântată de Vama Veche.   Hotelul Cişmigiu, care a reprezentat mult timp unul dintre simbolurile Capitalei, a fost prima clădire construită pe Bulevardul Regina Elisabeta. Hotelul, proiectat de renumitul arhitect aromân care a studiat la Paris, Nicolae Nacu Pissiota, a aparţinut familiei acestuia până în 1948, când a fost naţionalizat de comunişti. Cu o capacitate de circa 200 de camere, „Cişmigiu“ a fost con...

Am zis sa schimb putin placa sa nu va plictisesc de atatea versuri unele cu rima, altele fara rime, celelalte poate nici nu au sens, asa ca o sa adaug o tema deschisa astazi. Despre?   Eh, well! Despre control! Nu controlul din RATB de bilete, de care nu fug, dar nici nu circul legal, asa-mi place mie sa ma aventurez prin viata si sa primesc amenzi :)). Trecand putin prin ideea asta, spun sa scriu in primul rand despre controlul asupra propriei persoane. Este vorba de acea siguranta, sau incredere deplina in noi, sau despre  realizarea lucrurilor cat mai bine spre perfect? Si daca acele persoane care sunt prea controlate, prea calculate, fiind obisnuite sa le iasa totul fara virgula, atunci ca o sa apara o integrala de rezolvat de 3 pagini iar la sfarsit raspunsul din caiet nu se potriveste cu cel de la RASPUNSURI de la sfarsitul cartii? Cred ca ele vor pica in gol, cu o mare dezamagire. E mai bine asa? Eu tind sa cred ca nu am acest control asupra mea si las lucrurile s...

Istoria se trăieşte la Caru’ cu bere, în inima Capitalei. Forfota şi voia bună sunt la ele acasă în localul al cărui an de înfiinţare este inscripţionat şi pe halbele de bere, 1879. Anul ridicării actualului edificiu este 1899. Istoria clădirii şi a restaurantului, devenite un simbol al Bucureştiului, este legată de cea a familiei Mircea. Unul dintre moştenitorii de drept ai localului, inginerul Niculae Mircea (74 de ani), relatează o bucăţică din povestea familiei: „Tatăl meu, două verişoare şi cu mine, ne-am născut în această clădire. Eu am copilărit aici şi tot aici am început şi şcoala. După 1944 am plecat la Sibiu, unde am rămas până la terminarea liceului German”. Familia Mircea provenea din Ardeal. „Bunicul meu, care se numea Nicolae Mircea, s-a născut în 1868. Era originar din Caţa, lângă Rupea, între Sighişoara şi Braşov. Mulţi ardeleni plecau spre Regat să-şi caute viitorul”, îşi începe istorisirea Niculae Mircea, proprietarul berăriei.    ...

Nu stau sa analizez nici o situatie, si totulusi le multumesc celor care ma ajuta in orice ecuatie, iar daca-mi da cu virgula nu fac decat sa merg mai departe. Orice zi e buna pentru zambete, pacat ca ne irosim momentele bune cu cine nu trebuie, insa eu multumita de ce am in jur ma bucur si fac ce trebuie dar in acelasi timp ce nu trebuie, imi limitez ceea ce ar fi necesar (cred eu), iar pentru ce zici tu-nu deranja ca am muzica'n ureche!- Vine asa: poate c-o sa invatati sa aveti mai multa grija de voi, ca oameni, de sufletele si trairile voastre pentru ca la final nu vreti mai mult rau in balanta. O zi buna!  

Uita-te la tine cum te pierzi in multime Si nu-ti mai vine Sa strigi "Lasa c-o sa fie bine!" Asa ca renunti, pleci si cutreieri, Alergand vise, abise, numeri secunde prezente si trecute Ele se bat cu tine si stii bine ca te fac, N-ai uitat cum timpul trece TIC-TAC! Nu sunt pastile, E doar minutul ce nu mai vine. Acum ca a trecut si inca mai trece, Ia-o de la capat sau fa-i o continuare, nu te mai plange Gandeste-te doar cum un pas il face pe celalalt Si in timp o sa poti sa te ridici din multumie Inainte sa privesti, sa vezi ca ai ajuns pe varful cel mai inalt! Nu stiu cum o sa fie sau ce-o sa vina. Fiecare are alt mod gata sa urca acea rampa Si chiar daca te duci inapoi Chiar daca nu ne mai vezi sau crezi in noi     Tu lupta ca sa ajungi sus printre noi Nori pufosi, spirituali ai mintii Si nu te  mintii ca nu mai poti Caci totul e sa vrei si ai sa vezi ca o sa mearga ca pe roti.

Fugi goala printre umbre Fereste-te de vise   Si de o lume de decese Danseaza cu luna Apoi implestete cununi de flori cu stele. Fii naiva si salveaza Un suflet gol in amiaza Zboara printre nori de ciocolata, Iar dupa ramai plutind in inocenta de vanilie. Cand ajungi jos imbraca-te cu rautate   Si  uita de puritate!  Kid Cudi  -  Day and Night The Widdler s Dubstep Remix       Asculta  mai multe  audio   hip-hop

Ia sa vedem fetelor care sunt ale voastre fantii in materie de... Momentan eu le impartasesc pe acestea, astept si gusturile voastre ;;)!